MANTUIRE

Doamne, dă-mi călăuzire sfântă,
Când valurile vieții mă frământă.
Urcă-mă pe-a eternității stâncă,
Păzește-mă de prăpastia adâncă.

Dă-mi, Doamne, înțelepciune,
S-adun mănunchi de fapte bune.
Fă mintea, să nu-mi rătăcească,
Ci gândul Tău, să-L urmărească.

La cine aș putea, eu, să cer ajutor,
Dacă nu la Tine, Domn mântuitor.
Cine mă cunoaște mai bine ca Tine,
Când Tu, mă cunoști cel mai bine?

Cine ar rezolva problemele mele,
Când numai Tu ști, cât sunt de grele?
Mântuirea casei mele e dorința mea,
De mă-îngrijorez, iartă-mi slăbiciunea.

În brațele Tale, mereu ocrotitoare,
Prind putere și îngrijorarea dispare.
Nici un rău nu mă poate ajunge,
Nici o furtună nu mă poate atinge.

Lanțurile urii și pierzării le zdrobești,
Tu, Doamne, mult prea mult mă iubești.
M-ai cuprins în planul mântuirii
Cu-ai mei copii, prin harul iubirii.