Alergăm uneori cu atâta avânt
Alergăm spre niciunde...alergăm după vânt
Şi-ntr-o zi ne oprim şi privim pumnii goi
Iar tristeţea ne-ncearcă când privim înapoi...

Căci vedem viaţa noastră că e doar alergare
Iar pe drum sunt suspine şi sunt lacrimi amare,
Ani de trudă şi zbucium fără nici un popas
Şi din toate acum ce avem? Ce-a rămas?

Primii zori ne dau startul şi pornim s-alergăm
Dar nu ştim ce voim şi nu ştim ce căutăm
Iar apusul ne prinde obosiţi şi pustii
Fără-a şti ce înseamnă bucuria de-a fi...

Şi în goana nebună rătăcim şi uităm
Că putem fericire şi iubire să dăm...
Viaţa trece grăbită şi am strâns prea puţin
Pentru casa ce-aşteaptă în locaşul divin!

Prea puţin am iubit... prea puţin am cântat
Şi de rugă adesea, obosiţi am uitat...
Am citit din Cuvânt azi un pic, mâine-un pic
Însă lumii n-am spus despre Domnul ...nimic!

O, Părinte din ceruri ne opreşte o clipă
Şi ne-atinge din nou cu-a iubirii aripă
Să-nţelegem Isuse c-alergăm în zadar
De n-avem mântuirea şi iertarea în dar!

Vulcan-12-05-2015
Mary