Stau la margine de cer,
Mangaiat de briza vesniciei
Care ma infioara asemenea,
Unei flori,trezita de prima raza de soare.
Respir dragoste, privind in zare,
Privesc fix ,o.. cat mai este oare?
Sunt tesut in pamant cu mii de fire,
Care ma tin legt de efemeritate.
Si dorul ce ma chinuie, .. sa fiu absorbit in iubire,
Imi smulge un suspin.
Ce sublima e adunarea, locul margini de cer.
Am fost adus de Cineva cu rani de cui la maini,
Dar nu era durere pe chipul Lui, Ci doar iubire.
Ma lasat acolo, la margine de cer.
De atunci eu vin si astept,
Si incet imi cresc aripi de lumina