O, Părinte-al veşniciei...mult mă zbucium şi mă doare
Inima în piept îmi plânge...vreau răspunsul la-ntrebare...
Rătăcesc prin lumea largă de al meu păcat robit
Oare mai priveşti spre mine? Pot fi încă mântuit?

De atâtea ori Isuse mi-ai vorbit despre salvare,
M-ai chemat să vin la Tine ca să-mi dai eliberare...
Mi-ai vorbit despre iubire, despre jertfa din Calvar,
Despre ţara veşniciei ce-aş putea primi în dar...

Dar luat de-al lumii val nu Ţi-am ascultat chemarea
Şi-au venit îngrijorări şi s-a aşternut uitarea
Iar sămânţa ce-a căzut s-a uscat şi a murit
Şi eu rătăcesc prin lume de al meu păcat robit...

M-am oprit o clipă astăzi şi-am privit duios o floare...
Era Doamne...minunată...numai zumzet şi culoare
Iar o pasăre măiastră Îţi cânta o simfonie
Şi izvoare susurau şi era natura...vie!

Chiar şi pietrele pe drum îmi vorbeau de Tine, Tată
Şi îmi aminteau cuvinte ce le-am auzit odată...
Soarele mă mângâia iar în inima de gheaţă
A adus pentru o clipă zori din noua dimineaţă!

Mâinile-mi înalţ spre ceruri: "O, Părinte sfânt şi mare
Oare mai priveşti spre mine? Oare pot primi iertare?
Iartă-mă...sunt rob netrebnic dar mă-ntorc la Tine, Tată
Vreau la pieptu-Ţi să rămân şi să nu mai plec vreodată!!!

Vulcan-16-05-2015
Mary