Ochii mei, spre cer stau țintă!
Când necazul mă doboară
Și durerea, mă frământă
Gândul meu spre Tine zboară
Ochii mei, spre cer, stau țintă
Inima mea e rănită
Sufletul mi-e pustiit
Gura mea nu Îți mai cântă
În toate, mă simt lovit
Doamne, lasă Duhul Tău
Peste toată firea mea
Să slăvesc Numele Tău
Chiar și-n încercarea grea
Chiar dacă arde cuptorul
Și durerea-i ascuțită,
Nu mă lăsa să-Ți duc dorul
Să-mi vezi, inima zdrobită
Căci săgețile otrăvite
Ale lui Satan, lovesc
Pentru mine-s pregătite
Vin mereu, nu contenesc,
Dă-mi putere Domnul meu
Ca să mă pot apăra
Tu, prezent să fii mereu
Să-mi dai din puterea Ta,
Să lași Duhul Tău cel sfânt
Să mă facă înțelept
Să pătrundă-n al meu gând
Doamne, mila Ta aștept
Cine mai bine ca Tine
Știe de necazul meu?
Cine știe când mi-e bine
Și când sufăr, sau mi-e greu?
Numai Tu, Tată iubit
Știi ce-i drept și adevărat
Tu știi cât am suferit
Nedreptăți, am îndurat
Dar, așa e pe pământ
Cu asta mă consolez
Te chem Domnul meu cel sfânt
Să mă scapi, să mă salvezi,
Pe Satan, să-l nimicești
Și deoparte să îl dai
Planul, să-i zădărnicești
Și lângă mine să stai
Vreau să fiu pe veci cu Tine
Iar când ceasul va sosi
Să pot să îl trec cu bine
Te rog, lângă mine, fii!
Amin
Câmpia Turzii, 10 iunie 2015