LA PLIVIT...

În frunte cu păstorii să-ncepem, azi, plivitul
Să-nlăturăm din holde neghină, buruieni
C-aşa ne cere legea lui Dumnezeu slăvitul
Cât timp aici, în Vale, suntem doar pământeni.

Să-nlăturăm tendinţa de-a deforma concepte
Ce-s, bine, stabilite într-un Volum divin
Numai aşa Stăpânul va vrea să ne accepte
În turma Lui curată, în spaţiul Lui senin.

Chiar dac-ar trebui deratizări făcute
Să nu ne fie lene! Să-ncepem chiar acum!
Azi şobolanul urii creează răni acute
Şi se ascunde bine în roci, pe lângă drum.

În frunte cu păstorii să-ncepem acţiunea
Căci se mai văd lăstarii de aspre acuzări
Să scoatem rădăcina ce dă doar uscăciunea
Şi să trimitem flori spre necuprinse zări.

Cum de-am permis invidii în rândurile noastre?
Şi cum de n-am oprit vorbirea fără har?
Am neglijat stropirea muşcatelor din glastre
Şi pe Hristos Îl ţinem, la colţ, în sanctuar.

Să ascuţim cuţitul, toporul şi securea
Şi să le-nfingem tare în tot ce-a putrezit
Şi astfel n-or mai fi cârtiri şi vorbe-aiurea
Iar duhul de-ngâmfare va fi-ndumnezeit.

În frunte cu acei ce dau la suflet hrană
Să ne-avântăm în lan; să îl purificăm
Să smulgem şmecherie, discordie şi toană
Iar starea vredniciei mai mult s-o promovăm...

C-aşa putem crea cerească atmosferă,
Putem să ne-nchinăm fără încorsetări
Şi vom învinge duhul venit dintr-o himeră
Lansînd spre Paradis doar sfinte-nterpretări.

George Cornici