De multe ori drag frate ai inima rănită
Şi norii întristării în ei te-nvăluiesc...
Iar bucuria-n suflet ți-e floare ofilită
Cu veştede petale ce nu îți mai zâmbesc. .
De ce iubite suflet ți-e inima mâhnită?
De ce urme de lacrimi se văd pe-obrazul tău?
De ce în ochii umezi ți se citeşte frică?
De ce văd suferință pe fața ta mereu?
-O... , inimă de frate, cum pot să fiu ferice
Când încercări ca norii vin peste ființa mea? ... .
Când nimeni nu e-n stare durerea să-mi ridice
Pe care-o port în mine ca pe-o povară grea? ...
-O, frate drag în Domnul priveşte sus în zare!
Vezi bolta cea senină? Albastrul infinit?
Mai e puțină vreme şi vine Ziua mare,
Plecarea ta din lume spre cerul strălucit!
Din zarea cea albastră va răsări un Soare
Cum nimeni, niciodată, pe cer n-a mai văzut!
Iar tu, iubite suflet, în haină de serbare
Te vei 'nălța spre Soare, lăsând haina de lut!
Te-ntreb acum: durerea, tristețea şi-ncercarea
Pot fi puse-n balanță cu Soarele Isus?
Pot să umbrească oare, răsplata, sărbătoarea
Care fiind pregătite te-aşteaptă-n ceruri sus?
Nu! Nicicând, niciodată nu au asemănare!
Tristețea care astăzi apasă ființa Ta,
Se va preface mâine în pace şi cântare
În slava Celui Veşnic, stând în prezența Sa!
Ridică-ți dar privirea, cu ochii doar spre ceruri,
Că-i gata să apară ziua de bucurii
Şi clipa când pe poartă intrând pe sfinte plaiuri
O inimă de frate cu drag te va primi!