Un oaspete neașteptat!


Târzie seară se arată
Afară-i zgomot întețit,
Se aude o bătaie-n poartă
Dar oare, cine-o fii venit?

Căci ora e așa târzie
De vizite, nu-i potrivită
Cine ar putea oare să fie
Cine-i acel ce se invită?

Cine-i acel ce deranjează
Într-un moment nepotrivit?
Și-n miez de noapte el cutează...
Ce caută, de ce-a venit?

Se mai aud bătăi la poartă
Căci cel de afară n-a plecat...
Ora-i târzie... Crudă soartă,
Să stai în noapte însingurat...

Dar ce să facă cel din casă?
Patul, să doarmă-i așternut...
De ce-i de afară, nu-i mai pasă,
Ore din seară, au trecut...

Și-n loc ca să se odihnească,
În miez de noapte-i deranjat...
Din ochi începe să clipească,
Și să se așează iar în pat.

E așa de cald și de plăcut
În casa lui, mare, curată,
O cină bună și-a făcut
Și a mâncat, ca altădată.

Vântul afară, s-a întețit
Iar cerul e încărcat de nori
Iar el, aproape-a ațipit...
Bătăile, îi dau fiori...

Dar orișicine ar fi afară
Pe el nu îl interesa!
Căci va veni el, mâine, iară,
Dacă-i va trebui, ceva...

Încet, liniștea s-a lăsat...
Nimic nu s-a mai auzit.
Iertat să fie de păcat
Dar el, la ușă, n-a venit,

N-a vrut ca să se deranjeze
La ceas nepotrivit din noapte
Sau, musafirul să cineze...
La ora asta, nu se poate!

Și liniștit iar s-a culcat
Doar vântu-afară se auzea,
Căci musafirul a plecat
Acum, nimic nu-l deranja.

A doua zi el s-a gândit:
Cine-o fi fost de-a tot bătut?
De ce la poartă-i s-a oprit
Străinul... de la el, ce-a vrut?

Curând, el iată, c-a aflat:
Cel ce-a bătut, a fost Isus!
Dar el comod, nu L-a lăsat
Să-i spună, ce avea de spus,

Cina s-o împartă împreună
În patul său, să se odihnească
De viața veșnică, să-i spună
Și cu drag să i-o dăruiască.

Amin

Câmpia Turzii, 20 iunie 2015