Solstițiu
Autor: Simion Felix Marţian  |  Album: Scintilații rimate  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Felix in 22/06/2015
Ca-ntr-un tangaj între sordid și cast
Pe un ocean lipsit de echilibru,
Ne redresăm doar folosind balast
Și-având Cuvântul vieții drept calibru.

Striviți vremelnic între „nu” și „da”,
Într-un raport care mereu se schimbă,
Lumina-n viață o putem doza
Mutând cursorul ce pe ea se plimbă.

Spre maxim noapte, sau spre maxim zi
Mutăm cursorul către un solstițiu,
Și ce vom căuta vom și găsi
Ca rezultat acestui exercițiu.

Nimic nu poate fi eliminat,
Căci doar prin zi și noapte curge timpul,
Însă raportul poate fi schimbat
Dacă ne-alegem bine anotimpul.

Mergând spre „da”, spre „bine”, spre „corect”
Și căutând trăirea în lumină,
Intrăm pe-al slavei veșnice traiect,
Spre ’Mpărăția care o să vină.

Și straiul din contraste vii țesut
Se va schimba, găsindu-și puritatea,
Intrând într-un solstițiu absolut
Cu ziua lungă cât...eternitatea!

Amin
Vulcan, 22 iunie 2015
Minunat exemplu pentru toți autorii de aici cum trebuie să fie scrise versurile, neascunzându-se după șiretenii de tipul:„așa mi-a dat Dumnezeu...” Versurile frumoase nu cad ca stelele, ci se șlefuiesc ca diamantele. Domnul să te binecuvânteze, frate Felix!
Adăugat în 22/06/2015 de bragagiu
frumos...
Adăugat în 22/06/2015 de sanda_tulics
Gânduri profunde, înveșmântate în broderii de imagini poetice alese...Multe binecuvântări!
Adăugat în 23/06/2015 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1045
  • Export PDF: 4
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni