Când încercarea-ți este mare
Și când verși lacrimi în ascuns,
Când ceri din cer o rezolvare
Și aștepți la ruga ta răspuns,

Când cerul e de plumb și tace
Și nu mai ai cui să-i mai spui
Durerea ce în piept îți zace
Și izbăvire parcă nu-i,

Te-ncearcă-n suflet disperarea,
Te simți pierdut și părăsit,
Din ce în ce-i mai neagră zarea,
Ești amărât, ești răvășit.

Te temi de ziua care vine,
De chinul ce-l vei îndura:
Te-ntrebi:,,De ce e peste mine
Această întristare grea?’’

Se roagă frații-n adunare
Și starea ta o amintesc,
Simte cu tine fiecare,
Pentru a ta cauză se jertfesc.

În post și rugă necurmată
Atâția ochi spre cer privesc
Și se întreabă:,,De ce, Tată,
A Tale care zăbovesc?’’

Și totuși, iată, cerul tace
Și zici că ești deja uitat,
Dar ştie Domnul El ce face,
Căci El lucrează minunat.

Ți-a pus răbdarea la-ncercare
Și vrea să-ți frângă al tău eu,
Când copleşit ești de-ntristare
Te rogi mai mult lui Dumnezeu.

Și nu ești singur care-ndură
Așa cuptor îndelungat,
Au fost atâția în scriptură
Ce l-au trecut, dar au răbdat.

Poți spune oare, soră, frate,
C-ai fost lovit și tu ca Iov,
Să stai în colb și în cenușă,
Și să te scarpini cu un ciob?

Să știi că ai mers după dreptate
Şi legea sfântă ai urmat,
Şi-n urmă, după acestea toate
Să suferi ca nevinovat?

Sau poate suferi ca și Pavel
Bătăi sau lanțuri sau butuci,
Sau treci prin ce-au trecut odată
Ai Domnului sfinți ucenici.

E grea durerea şi-ncercarea
Și toți când trec pe aici ar vrea
Să vină iar înviorarea,
Cât mai curând de s-ar putea.

Dar nu lucrează astfel Domnul,
Căci El e Sfânt și înțelept
Și cât de aprins să fie focul,
O știe El, căci El e drept.

Nu trece așa ușor furtuna,
Nici arșița cum ți-ai dorit,
Căci fără luptă nu-i cunună,
Și la El totu-i cântărit.

Dacă mai umbli pe picioare,
Dacă ai ochi și poți privi,
Ai ce-mbrăca și ai mâncare,
Ai gură și poți glăsui,

Proşterne-te smerit la cruce
Și mulțumeşte-I, nu cârti,
Căci El e Cel care aduce
Belșug și pace zi de zi.

Vezi, nu cumva din neveghere
Să zici ceva nechibzuit,
Căci Domnul e și bun și aspru
Și la mânie e cumplit.

Te cred că ai o rană-n suflet
Și suferi, știu că nu-i ușor,
Dar e un har când Însuși Domnul
Merge cu tine în cuptor.

E greu să treci această școală,
Nu poți fi oricum promovat,
Dar Cel ce te-a înscris la oaste
Te vrea în toate ne-ntinat.

Vor trece toate pân’ la urmă
Și vei fi foarte ușurat,
Vei fi din nou în a Lui turmă,
Dar nu oricum: AUR CURAT.

Nu veșnic va ține furtuna,
Nici vântul cu al lui vifor,
Și soarele întotdeauna
E cel mai frumos după nor.