Să trăiesc pentru fire și lume?
Să fiu trestie, paie și fum?
Să pierd, iarăși, frumosul Tău Nume?
Niciodată!... Nu!... Nicidecum!

Să dau cinste iubirii străine?
Să las crucea iertării în drum?
Să mă lepăd de-al Cerului bine?
Niciodată!... Nu!... Nicidecum!

Să ard jertfă nebunilor zei?
Să mă-nchin, să vorbesc orișicum?
Să ascult, să m-așez cu cei răi?
Niciodată!... Nu!... Nicidecum!

Vreau să fiu și lumină și sare,
Să urmez minunatul Cuvânt;
Vreau să merg pe divina cărare
Cât mai sunt pe străinul pământ!

Vreau să fiu mântuit și iertat,
Fără gândul și poftele firii,
Să ajung, vindecat de păcat,
În lumina din Casa Iubirii!

Vreau să fiu bardul zorilor noi,
Să trăiesc și smerit și supus;
Printre chipuri de flori și noroi,
Să m-asemăn cu Domnul Isus!

Florești, Cluj