DE-ATÂTEA ORI...
De-atâtea ori am declarat
Că mă-ndreptam către pierzare,
Că Cerul m-a eliberat
Să fiu și eu un fiu format
Pentru edenica splendoare.
De-atâtea ori credința mea
A ezitat în lupta vieții
Și totuși El povara grea
N-a încetat a o mi-o purta
Încă din zorii dimineții.
De-atâtea ori am fost tentat
S-acționez cu-a mea putere
Dar al meu Domn m-a vindecat
Și-apoi , mereu, L-am invitat
Să aibă El inițiere.
De-atâtea ori am ocolit
Pe cei zdrobiți de întristare
Dar ceasul greu când a venit
Când eram jos, căzut, rănit
Am învățat ce-i ascultare.
De-atâtea ori n-am înțeles
Că-n așteptare e slujire
Dar când răbdare am cules
Învins-am negrul interes
Și am privit spre răsplătire.
În Cortul stărilor cu har
Știu că întotdeauna-i bine
În Cel ce-a fost cândva tâmplar
Găsesc Lumină și Nectar
Și viața care mă-ntreține.
George Cornici/25 Iunie, 2015