DIN GROAPA MORTII
N-aș fi ieșit niciodată din văile adânci,
De nu mă ridica, Isus, sus pe stânci.
Zidul ridicat de păcate, l-a sfărâmat,
Tenebrele tentacule le-a sfârtecat.
Sub harul iubirii cerul s-a deschis,
Jertfa izbăvirii, nu e doar un vis.
Este nădejdea adevărului sublim,
Ce m-a smuls din negrul țintirim.
Inima se zbătea în pieptul meu,
Sub marea povară a păcatului greu.
Isus s-a luptat și a învins fiara,
Ce-și înfigea cu foame gheara.
Ochii mei văzură minunata minune,
Din groapa morții scoasă, pot spune:
Umbre de temeri nu pot prinde gândirea,
Căci Harul iubirii mi-a dat mântuirea.
Sufletul spălat de orice fel de vină,
Își revarsă bucuria în fericire deplină.
Urmez drumul vieții cu destoinicie,
Slăvit fie Domnul, din vecie în vecie.
Amin!