Chemarea lui Saul

Un om puternic, plin de-o râvnă mare,
De-nvăţătorii legii împuternicit,
Pornise spre Damasc în sărbătoare,
Cu-alai, cu cai şi care şi-o scrisoare:
Creştinii toţi să fie nimiciţi.

În drumul său, spre ţinta mult dorită,
Cu duhu-nflăcărat de-atâta zel,
Nu se-ndoi să creadă nici o clipă,
Că ce făcea, era o datorie strictă,
În planul Dumnezeului etern.

Această datorie izvorâtă
Din Tora, legea neamului evreu,
Ea cere ca să fie omorâtă,
Orice persoană care este răzvrătită,
În contra legii sfinte, a lui Dumnezeu.

Mergând la drum, cu oştile-înarmate,
Pe toţi creştinii care îi prindeau,
Bărbaţi, femei, cu mâini nevinovate,
Erau târâţi afară din cetate
Şi ca martiri de multe ori mureau.

Un fiu de fariseu, Saul, un învăţat,
Căuta acum prin orişice mijloace,
Ca să stârpească, de se poate, imediat,
Pe răzvrătiţii care s-au predat,
În slujba Celui ce aduce pace.

„Aceşti eretici, strică legea sfântă,
Şi duc mesajul unei învieri
Vă rog să-mi daţi putere şi poruncă,
Să pot să merg la munte şi prin luncă,
Ca să-i smerim pe aceşti visători“

„Ooh, cum să nu! Poftim, ia sulul,
Şi du-te Saul la răsculători,
Arată-le ce-nseamnă să-ţi dai duhul.
Atunci când tu vei pune jugul;
...Sunt curios, mai au mântuitor?“

În drum, prin praf, sub arşiţa de soare,
Pornise c-un avânt de nedescris,
Să-şi însuşească cinste şi onoare,
Căci asta pentru el era valoare:
Să împlinească conţinutul scris.

Dar nu ştia atunci nefericitul,
Că Dumnezeu, eternul creator,
I-a plănuit de mai demult destinul,

Căci sus în cer veghează El, Divinul,
Acel ce dă vedere orbilor.

Lumina lui Isus, strălucitoare,
Orbi pe călător în drumul lui,
Iar Saul, e cuprins de-o groază mare
Căci Cel ce e stăpân peste popoare,
I-a arătat puterea Dreptei Lui.

O voce îi răsună din lumină,
„Saule? De ce mă prigoneşti?“
Căzut în praful drumului de tină,
Pierduse atunci a ochilor lumină;
„O, Doamne, Doamne, cine eşti?“

„Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.
Ţi-ar fi uşor să te întorci din drum,
Să-nfingi picioru-ntr-un ţepuş acum?“
Cuprins de frică şi cutremurat, răspunse:
„Ce vrei ca să fac?“

„Ridică-te şi intră în cetate,
Şi Acolo tu primi-vei îndrumare.“
Te voi trimite pe pământ departe
Să duci în mari oraşe şi prin sate
Mesajul jertfei de răscumpărare.

Însoţitorii ce erau cu omul ce căuta sfârşitul la creştini,
Ei auzeau cum glasul le vorbeşte,
Dar nu vedeau pe nimenea pe drum.
Decât pe omule ce cu ei venise, şi-acum mergea pe drum doar bâjbâind.

Pe Anania îl trimise Domnul,
Să-i spună despre planul cel mai sfânt,
Acelui ce ţinuse în mâini puterea,
Scrisoarea cu...-împuternicirea,
De-a duce toţi creştinii în mormânt.

Acel de care se temeau creştinii,
Era smerit acum ca şi un miel,
Căci împăratul sfânt al nemuririi,
Isus Hristos, prinţul iubirii,
A îmblânzit vlăstarul cel mişel

Pe strada Dreaptă, în a lui Iuda casă,
Sosise Anania de curând,
Să facă ceea ce Domnul poruncise
Căci Dumnezeu de sus din cer dorise
Să facă chiar din Saul un vas sfânt.

Umplut de Duhul Sfânt şi de putere,
Acest pierdut, a fost acum găsit
Căci Dumnezeu i-a dăruit vederea,
Ca de acum să-I împlinească vrerea,
Să ducă vestea păcii-n infinit

Amin