Nu a trecut prea mult și iată,
Că pasu-mi tremură sub greu,
Că cel ce duce la pierzare,
A-ntersectat iar drumul meu,
Văd că nu-i place să am pace,
Nici bucurii și-a plăsmuit,
Să trec din nou prin încercare,
Să fiu hulit, să fiu zdrobit,

În meditații, stam adesea,
Cu inima plină de dor
Și prevedeam că liniștirea
Va fi umbrită de un nor,
Că nu acceptă pustiirea
Să stau pe ape liniștit,
Că va lovi în barca vieții,
Cu ura lui de surghiunit,

Nu îi plac pașii mei pe calea
Ce duce înspre cerul sfânt,
Mă vrea rob al neascultării,
Încătușat pe-acest pământ,
Lovește-n mine cu furie,
Acuzator este mereu,
Se folosește de ateii
Ce ponegresc pe Dumnezeu,

Vreau adevărul să primeze,
Dar e negat, răstălmăcit,
Cuvântul meu n-are valoare,
Căci dialogul-i îngrădit,
Un monolog cu acuzații,
Săgeți drăcești și răni de foc,
Furie oarbă și minciună,
În care eu nu vreau deloc,

Dar sunt încins fără de voie,
În dansul celui decăzut,
Vrea ca să joace-ultima carte,
Mă vrea distrus, mă vrea pierdut,
El știe totuși că domnia
În viața mea, o are-Acel,
Ce S-a jertfit să am eu pace,
Isus Cristos, Emanuel,

Satan încearcă orice cale,
Întinde curse, lațuri mii,
El vrea ca să îmi pierd credința
În Domnul meu din veșnicii,
Dar eu nu uit Golgota, Doamne,
Sângele curs, lacrima Ta,
Cu cât lovește necuratul,
Cu-atât mai mult Te-oi lăuda,

M-alătur celor ce veghează
Pe metereze, în spărturi,
Nu voi ceda sub lovitură
Și nu m-alătur unor furi,
Căci amăgiți sunt și-n orbire,
Își caută partea pe pământ,
Eu pun în rugăciune clipa,
Tăria-mi caut în Sfânt Cuvânt,

O clipă stau sub dalta lumii,
Dar lumea nu știe că ea,
Punând cărbuni, mă curățește,
Arzând ce-i rău în carnea mea,
Îmi pune la-ncercare starea,
Răbdarea mea ca și creștin,
Tatăl cunoaște și permite,
Dar vindecă și dă alin,

Și nu alerg la oameni Doamne,
Căci în final, tot carne sunt,
Puterea toată e la Tine,
Tu nu-Ți calci propriul jurământ,
Cuvântul Tău rămâne veșnic
"Da și Amin!" așa că eu,
Aștept soluția salvatoare,
Slăvit să fii, Stăpânul meu!

În mâna Ta e trupul, duhul,
Tot ce sunt eu, sunt doar prin har,
Știu că izbânda e aproape,
Căci este-o jertfă și-un calvar,
Răbdare doar să am Părinte,
Mă iartă dacă plâng acum,
Mărețul Har mă copleșește,
Căci aurul îl scoți din scrum,

Mă finisezi prin încercare,
Mai lustruiești ce e opac,
În mine vrei să vezi Lumina
Și roade ca într-un copac,
Ajută-mă să duc cu cinste
Și crucea și onoarea Ta,
Yehova Tsidkenu, mărire,
Tu ești neprihănirea mea!

09/07/2015, Barcelona- Lucica Boltasu