Uimita de un Dumnezeu misterios
Sa fie crucea cat de grea, tot Te slujesc o, Tata bun
Sa fie norul cat de negru, in fata Ta tot ma supun.
O, Scump Parinte eu ma-ncred in Tine si-n puterea Ta,
In Sangele ce-a curs odata acolo sus pe Golgota.
Eu stiu ca Tu pe-ai Tai nu-i lasi nicicand sa se descurajeze,
Eu stiu ca-ngadui poate lacrimi dar ele-s sa ne motiveze,
Sa punem inca un carbune pe jarul ce-i aproape stins,
Sa ne sfintim in rugaciune ca Tu sa Te pastrezi aprins.
Am invatat de-a lungul vietii mai vin si clipe de-ncercare,
Dar nu ma Tem, caci sunt cu Tine, si Tu esti Doamne, cel mai Tare.
De unde as avea putere, de nu Mi-ai da Tu-n rugaciune
Cum as avea de nu Ti-as cere sa pui din Harul Tau in mine?
Cum as putea sa merg 'nainte, cum Doamne as putea lupta,
De nu ai fi Tu langa mine si langa toata casa mea?
Cum as putea sa mai vars lacrimi, de nu mi-ar fi candela unsa,
Cum as putea sa mai scriu versuri, de n-as fi de-al Tau Duh patrunsa?
Cum as putea sa ma zdrobesc aici in cameruta mea,
De n-ar fi Duhul Tau Cel Sfant ca sa ma poata modela?
Cum as putea sta in picioare, cum as putea sa Te inalt
Daca nu Mi-ai da Tu putere, de tot ce-i rau sa ma descalt?
Cum as putea sa tai smochinii ce aproape mi s-au uscat,
Cum as putea sa beau din apa ce-mi face sufletul curat?
Cum oare, Tata bun, cum oare, as mai putea sa Te slujesc
De n-ai fi Tu a mea iertare, de n-ai fi -asa dumnezeiesc?
O, Doamne nu-nteleg iubirea aceasta pe care mi-o dai,
De ce mi-o dai cand nu o merit, de ce ma vrei cu Tine-n rai?
De ce asculti Tu al meu suspin, de ce ma umpli de putere?
De ce-mi vorbesti cu-atata drag si cu atata mangaiere?
De ce pui ingeri langa mine, de ce esti Tu al meu alin
De ce iti innoiesti iubirea ce-aprinde-n mine-un dor divin?
De ce ma binecuvantezi, cand Te slujesc asa precar
De ce-mi mai dai intelepciune, de ce torni peste mine Har?
Esti prea de ne-nteles Stapane, esti mult prea bun si minunat,
Esti singurul din Univers ce merita a fi urmat.
Si tocmai fiindca-Ti vad adesea latura Ta misterioasa
Ma faci sa Te caut mai mult si sa Iti fiu mai credincioasa.
Te rog sa imi stropesti cu lacrimi credinta-n fiecare zi,
Caci ele-s scutul ce de pofte si de ispite m-or pazi.
Te rog mai adu incercari, mai fa-mi sufletul sa ma doara,
Caci lacrima aprinde setea de-a nu-mi mai fi candela goala.
Pune in mine untdelemn si fa-mi viata fara pata,
Fa-ma lumina pentru cei ce nu au viata transformata,
Fa-ma o binecuvantare si -un rod bogat in via Ta
Vorbeste Tu prin a mea gura si scrie Tu cu mana mea.
Sunt multi acei ce se indoiesc de darul ce mi-ai daruit,
Si cu-ntrebari cam suspicioase in fata mea au tot venit,
Dar eu Te rog o Doamne Tata sa ma inspiri si mai profund
Caci Tu mi-ai dat un dar maret si mi-ar fi-asa greu sa-l ascund.
Vreau toti prietenii sa stie si-ai mei dusmani ce ma urasc,
Ca Te iubesc si din iubire iti scriu si vreau sa ma sfintesc.
Sa urle diavolul cat vrea, sa faca mare taraboi,
Eu Te urmez cu hotarare si n-am de gand sa dau-napoi! ! !
Amin!
Laura Neagu, 12 iulie 2015