Liniște! Se-mbracã zorii
Cu luminã și iubire,
Fuge noaptea, fug și norii,
Altã zi ne dã de știre.

Peste zarea diafanã
Chipul zilei se ivește,
Soarele cãldurã toarnã
Și lumina-n valuri crește.

Iarba plȃnge-nveșmȃntatã
Ȋn covorul alb de rouã,
Floarea cerului curatã
Cȃntã simfonia nouã.

Se trezesc, visȃnd la viațã,
Cel bogat și cel sãrman,
Cã o nouã dimineațã
A bãtut voioasă-n geam!

Dar, din cei ce vãd lumina,
Darul Celui Minunat!
Cȃți voiesc sã mulțumeascã
Pentru tot ce li s-a dat?

*

Omule, pribeag în lume,
Nu mai fi nepăsător!
Dumnezeu ți-a dat un nume:
Laudă-L pe Creator!

Și în zorii dimineții,
Și la prânz, și-n pragul serii,
Laudă Lumina vieții
Și minunea învierii!

Tot ce ai, ce duci cu tine
Pentru trecătorul trai,
Domnul ți le-a dat, creștine:
Laudă, mereu să-I dai!

Nu uita de rugăciune,
De iubire și credință:
Domnul este al Tău bine
Și-n belșug, și-n suferință!

El e Calea mântuirii,
El a-nvins puterea morții,
El a fost numit de Tatăl
Domnul și Lumina vieții!

Lui i se cuvine cântul
Zorilor ființei tale,
Cât vei mai călca pământul
În a morții tristă Vale.

Pleacă-te cu umilință,
Fii mulțumitor și sfânt,
Roagă-te cu stăruință
Pentru Cer, pentru pământ!

Și-n credință și iubire,
Și cu tot ce ai primit,
Laudă-L pe Creatorul
Și-atunci fi-vei fericit!


Florești, Cluj