Tesutu-m-ai, o, Tatã din tãrânã,
Suflând viatã-n vasu-mi modelat
Sã pot purta din Chipu-Ti o fãrâmã
Cu demnitatea unui Fiu creat.

M-ai asezat în lumea efemerã
S-ascult si sã-mplinesc Vointa Ta
Si frãmântãri, nevoi de mã-nconjoarâ
Sunt protejat, ca Fiu, prin Golgota.

În tot ce fac, ce spun sau simt în viatã
Vãd Mâna unui Tatã Creator,
Ce mã pãstreazã-n dreapta lui povatã
Prin Duhul Sfânt, lãsat Îndrumãtor.

Ajutã-mã sã îmi cunosc menirea
Si sã nu uit originea divinã,
Neobosit, sã rãspåndesc iubirea
Ca razã din Lumina Ta sublimã.

Deschide-mi ochii ca sã vãd minunea
Lãsatã în a Legii Tale sfaturi,
Sã-mi fie Cartea Sfântã-n veci fãclia
Si de-mplinirea ei, mereu Tu sã mã saturi.

Dã-mi Harul sã-Ti cunosc Vocea sublimã
'n oricâte voci auzu-mi încânta-va,
Sã-mi poarte dulcea-Ti soaptã-nvrednicirea
Si Harul spre-a-Ti purta cu cinste Slava.

Indreaptã-mi pasii pe cãrarea vietii
Si-oricãt de scurtã-mi fi-va pribegia,
Sã sorb din pãrtãsia frumusetii
Cu-al dorului ce-animã vesnicia.

Fã-mi bratele-n slujire neostenite
Cãci noaptea grea se-apropie-n orizonturi
Si-n ziua rãsplãtirii înmiite,
Sã pot, umil, aduce sfinte roduri.

Cu tot ce am, cu tot ce sunt ín viatã,
Vreau sã Te laud, orice-ar fi, întruna
Si-nmãnuncheat în sfânta dependentã,
Nevrednic sunt, dar Fiu, pe totdeauna.

Amin