Acum, la slujba nedorită de plecare

Acum, la slujba nedorită de plecare,
A bobului căzut, în brazda timpurie,
Revarsă-Ţi Doamne pacea şi duh de cercetare,
Să fie rod curat în inimile care,
Vor asculta cu lacrimi a harului solie.

Aici în casa unde e greu necaz şi jale,
Că moartea a lovit un frate şi un fiu,
Să-Ţi laşi lumina vieţii să lumineze-n vale,
Să-aducă o nădejde celor ce plâng pe cale
Şi pacea Ta divină în sufletul pustiu.

Din valea umbrei morţii azi te rugăm fierbinte,
Să ne aduci prin Duhul Cuvânt de mângâiere.
Să-ţi ascultăm mesajul toţi cu luare-aminte,
În inimi să pătrundă slăvitele-Ţi cuvinte,
Despre păcat, iertare şi despre înfiere.

Părinţii întristaţi să-i mângâi bun Părinte,
Speranţa revederii să laşi în viaţa lor,
Că în curând în slavă în dalbele veşminte,
Ne-om întâlni cu toţi câţi au plecat ’nainte,
Şi vom cânta cu ei şi îngerii în cor.

Dragi tineri şi voi toţi câţi ascultaţi Cuvântul,
Viaţa-i dar divin, dar scurtă, trecătore,
Azi mândră ca o floare, mâine o rupe vântul,
Căci suntem călători nu moştenim pământul,
Dar prin Hristos trăim în viaţa viitoare.

Fie ca-nţelepciunea care din Cer coboară,
Să ne pătrundă-n suflet şi să ne dea putere,
Din zorii tinereţii şi până-n „ceas de seară”,
Domnul Isus ne fie, la toţi Stăpân, comoară,
În El avem salvarea şi sfânta înviere.


Teodor Groza
14.07.2015
Vişeu de Sus