Privește cerul sublim, în zori,
Lumina cernută în vii culori,
Nemărginitul urzit curat,
Înaltul, largul neîntinat!

Privește cerul în miez de zi,
Cunună cuprinsă de candele vii,
Cupolă ninsă de-albastrul vis,
Cuvântul chemării, cu aur scris!

Privește cerul în asfințit
Rănit în unda de jar topit,
Lumină lină pe mări de foc,
Un joc de umbre, un tainic loc!

Privește cerul în miez de noapte
Cu lună, stele și flori de carte,
Minuni aprinse de-un veșnic dor,
Dumnezeirea din Creator!

Privește cerul și când sunt nori,
Când ard în tine dureri, fiori,
Când tot ce-ai dorit s-a stins, a plecat,
Și-atunci când privirea de dor s-a uscat!

Privește cerul, căci nu e-n zadar,
Și-n suflet cheamă lumină și har!
Înalță ochii spre veșniciri,
Spre bolta nestinsă a Noii Zidiri!

Privește cerul, mereu mai sus,
Acolo e Tatăl și Domnul Isus!
Și Duhul Sfânt, și îngeri iubiți,
Și oamenii sfinți, de păcat mântuiți!
*
Privește cerul, și noapte și zi,
Și dacă-l dorești, acolo vei fi!


Florești, Cluj