Vine ziua, nu-i departe și socoteală se cere
Ce-ai lucrat tu pentru Domnul, și ce-ai lucrat pentru tine?
După tine nu rămâne, numai ce ai strâns cu El
Rămâne doar fapta bună, ce făcut-ai pentru Cer

Rămâne mâna întinsă oferită în nevoi
Nu pâinea ce îți rămase și-aruncat-ai în gunoi
Rămâne o vorbă bună, un gând bun, o rugăciune
Nu rămân vorbele goale, și nici vorbele murdare

Rămâne dragostea care-i dovedită tot mereu
Nu rămâne ura care te chinuie în văpăi
Rămâne credincioșia, credința în Dumnezeu
Nu rămâne rătăcirea, care te duce în erori

Rămâne și bunătatea, ea e crinul între flori
Nu rămâne răutatea ce te-aruncă adânc în gropi
Rămâne îmbărbătarea, dulce miere de pe buze
Nu rămâne nepăsarea care te-a legat, o, suflet

Rămâne blandețea, bună-n orice circumstanță
Nu rămâne disperarea care te duce spre moarte
Rămâne sinceritatea, investită-n orice om
Nu fățărnicia care te duce înspre noroi

Rămâne și adevărul, căci el e din Dumnezeu
Nu minciuna adresată tuturor oamenilor
Și rămân faptele bune
Ele te urmează-n Cer

Oportunitatea pe care ai ratat-o, fără chef
Putem face fapte bune, tot mereu
Dar e lenea ce ne ține departe de Dumnezeu
Lucră' pentru Cer, tu, frate, și nu te lăsa mințit

Timpul trece, ziua vine, și răspunzător vei fi
Cât trăiești, strânge cu Domnul lucruri care nu-s mâncate
De molii sau de rugină
Și în Cer primești răsplată veșnică și fericită.