Își tremură licuricii aripi - lumini,
În noaptea de vară;
Spre cer îmi trimit rugi, suspini,
Și-apăsarea amară...
Cu lacrimi de stele - lumini îmi răspunzi,
Să știu că îmi ești aproape,
Chiar dacă-ntunericu-i gros
Și-ar vrea cu-orice chip să ne despartă...
- Doamne, câte ne vor mai desparte,
Câte-nserări cu gândul la Tine,
La pajiștea verde fără suspine,
La traiul de bine, în bine?
- Câte-nnoptări cu gândul la Tine,
La pajiștea ce veșnic nu moare,
Vor trece-ntre Tine și mine,
Până mă vei trece dinclo de soare?
- Câte poteci voi mai bate cu lacrima-n gene
Cu sufletu-n bucurii și oftări
Pân' mă vei trece la Tine,
Dincolo de înstelări?
- Câte fărâmituri din iubirea-Ți,
Din zâmbet senin și din milă,
'N bucurii sau oftat o să mai împart...?
Până când prin Duhul-mi vei spune:
- Sunt aici... nu mai trebuie să vin;
Te-am auzit, am venit, m-ai chemat,
EU niciodată de la tine n-am fost plecat.
24 iulie
Sanda Tulics