DOUĂ REȚELE
1. Există-n lume o rețea, legată de-o uzină mare,
Cu forța de iluminare,
Dar merge paralel cu ea, o altă linie de rețea,
Pe care nu-s nici felinare,
Există o sursă de lumină, un proiector de sus în jos,
Cu numele Isus Cristos;
Dar peste un gol de pe-o cortină, s-a instalat altă uzină,
Ce cu noaptea se îmbină, și-aruncă un întuneric gros.

2. Sublineat spre confirmare, aici e vorba 1. de păcat,
Și 2. de harul binecuvântat, care-l primim prin ascultare,
Căci după cum s-a amintit, prin versurile de mai sus,
Sunt doi curenți pe circuit, e duhul lumi învechit,
Și duhul Domnului Isus;
E împortant de reținut, sunt două surse de curent,
Una-i cu Noul Testament,
Cu al scripturi conținut, iar alta e cu belzebut,
Ispititorul permanent, căci prin acest considerent,
Adeseori s-a constatat, căci patima dă randament,
E cu un procent mai ridicat, ca harul binecuvântat,
În cuget și-n temperament.

3. -La ce rețea ești racordat? nu poți rămâne camuflat,
Vei fi oricum verificat, de un revizor autorizat;
Dacă privești de sus în jos, cu-n sentiment orgolios,
Cum spune și la Habacuc,
Nu ști să te comporți frumos, când nu ești om evlavios,
Nu-i pe rețeaua lui Cristos, căci alte spirite conduc;
E adevărat căci fiecare, și mai ales în adunare,
Se dă intim cu Dumnezeu,
Dar să ne fie cu iertare, dacă te-abați de la cărare,
Și-n urma cuiva apare, numai necaz și tulburare,
Numai probleme ordinare, întotdeauna pe traseu.

4. Aici e semn de întrebare? Aici sunt lucrurile neclare,
S-o fi greșit la racordare, un fir legat de asmodeu,
Cu risc de electrocutare, deranjamente mari și care,
Cer de urgență depanare și intervenți de ireu.
Concluzia face un pic de ocol, și ni-l redă ca un simbol,
Dar furnizorul pune o viză, ca șef organ de expertiză
Când ești trecut la el pe rol, căci limba te cam dă de gol,
De ești spoit cu staniol, căci se-aude de pe hol,
La cine ești băgat în priză.
Fiindcă limba și vorbirea, îți dau pe față starea ta,
Dacă e bună sau e rea, ea se clupează cu trăirea,
Și îi vezi pe loc călăuzirea, dacă e Duhul Sfânt sau firea,
În conduita cuiva.

5. Cu limba te legitimezi, la ce rețea te-alimentezi,
Aveți întreagă conjuctură, să te conduci după scriptură,
Mai mult pe-acest buton s-apeși,
Dar dacă dai drumul la gură, fără control fără cenzură,
Te bagă la-ncurcătură, de nu mai ști pe und' să ieși.
Când limba este înfrânată, tot corpul e subordonat,
La o vorbire calculată, la o trăire moderată,
Faza aceasta-i garantată, la ea să ști că nici o dată
Nu poți fi electrocutat.

6. Când nu poți fi stăpân pe gură, aici e baiul cel mai mare,
O mică pană prematură, ridică gradul de uzură,
Paralizând peste măsură, întreg sistemul de frânare.
Și aici avem o sesizare: nefolosind frâna de gură,
De aceea la procuratură, e plin dulapul cu dosare,
În curs de acțiuni neclare,
Din tot ce s-a vorbit în plus, spunea cândva Domnul Isus,
Că și-n arhiva cea de sus, se adună zilnic referate,
Toți oameni după deces, sunt invitați la un proces,
Indiferent de cine-ai fost, se va plăti un contra cost,
De orice vorbă fără rost.
7. Ne consultăm cu sfânta carte, și ne verificăm în parte,
Instinctele ți-arată clar, de ești în lege sau în har,
Sau ești așa particular,
La rău zici bine, la bine rău, și umbli așa de capul tău,
După hainele ce le porți, nici cu cei vii, nici cu cei morți.
Aicea mă veți corecta, dacă se poate așa ceva,
Dacă axistă vreo uzină, vreun aparat sul alt mijloc,
Prin care să se intervină, și întuneric și lumină,
Să le amestici la un loc.

8. Când firea aceasta pământească, s-a cuibărit pe undeva,
Și-ncepe a predomina, încearcă iar să ne robească,
S-ocupe și să cucerească, din zona cea duhovnicească,
Dac-o prindem pe rețea, se-ascunde iute după ea,
Când o supui la cercetare, cu performanțele-n dotare,
Și-ai depisat-o pe clișeu, cum stă în spatele lui eu.
Adesea la identificare, ea este agresivă tare,
Deschide foc și-n adunare, și bubuie de ți se pare,
Că-s tunuri de calibru greu,
Căci după cum s-a constatat, ea e cu omul îngânfat,
Ea e cu omul încrezut, ce nu se dă ușor bătut,
Ea e cu omul cel fudul, ce reprezintă firul nul.

9. Când se aproprie de fază, acolo-ți trebuie mintea trează,
Că dacă nu l-ai prevenit, formează brusc scurt circuit,
Și se produc de bună seamă, explozi troznete și flamă,
Ce poți s-aștepți de-acolo nou, ard siguranțele-n tablou,
Căci altfel n-are cum să iasă, atunci când firea face masă,
Și-n acest capriciu sferic, rămânem toți pe întuneric,
Și-auzi pe toți bâjbâind clanța, pân’ se pune siguranța,
Când becurile se aprind, atuncea frații se cuprind,
Și-ți pare c-apărut zâmbind, un soare cald de primăvară,
Iar întunericul se cară, demonii aleargă toți mugind,
Domul cu putere intervenind, restabilește ordinea iară.
10. Când firea-i dată în vileag, iar tu pe fratele tău drag,
Ai reușit ca să-l întorci, se 'nalță al biruinței steag,
Iar spiritele se retrag, sar cu grămada peste prag,
Și intră în turma cea de porci.
De la subiectul recitat, avem ceva de învățat,
Care ne poate ajuta, concluzia ne dă un sfat,
Căci este contraindicat, și nu e bine de umblat,
Cu improvizați la rețea, cu elemenți din firea Ta.

11. Mândria este un motiv, temperamentul agresiv,
Și orice factor negativ, care ne poate dăuna,
Să intervenim operativ, cu orice mijloc preventiv,
Cu pocăință inclusiv, pentru ca în definitiv,
Să evităm așa ceva.
Ne referim puțin la sare, ca element de conservare,
Și-n dreptul tău și-n dreptul meu; sarea-i bună în mâncare,
Dar dacă n-ai sărat prea tare, respecți rețeta la dozare,
Fie la supă sau pireu, o folosești cu grijă mare,
Numai în scopuri culinare, căci dacă o bagi prin rezervoare,
Auzi rateu după rateu; e cam același ciclu etic,
Ca și-n domeniu energetic.

12. Când după propriați gândire, ție șubred mersu-n viața ta,
Și faci vreun scurt pe undeva, iar ce rezultă din trăire,
Sunt pietrele de poticnire, ce taie calea multora.
Cu-acest curent, cu-aceste fire, nu ești legat de mântuire,
Căci orice act de răzbunare, costituie altă rețea.
Prin elemenți ce compun, tablou-n sens duhovnicesc,
Mai sunt defecte se nimeresc, sar din contact se dezvârtesc,
Adică cum aș vrea să vă spun, ieșiți cu viața din comun,
Și oameni îi huiduiesc.



13. Aici ar fi un pic de stat, să ținem cont de angajament,
Nu-i de glumit, nu-i de jucat, pentru motive de păcat,
Sunt mulți care s-au încurcat, și-au dat cu harul faliment,
Căci nu ești caracterizat, după talentu de cântat,
După formula de rugat, sau după cum ai predicat,
Ci după cum ai luminat, e vorba de comportament;
Degeaba am declarat război, și ne pretindem mari eroi,
Dacă suntem tot pe retur, dacă lumina cea din noi,
E ca lumina din hornoi.

14. Ce pot să vadă acei din jur, decât sub numele de rob netrebnic,
Dar ești chemat printre eroi, să lupți să nu dai înapoi,
Să fi lumină pusă-n sfeșnic, căci Dumnezeu prin harul veșnic,
A învestit ceva în noi, iar capitalul acordat,
Se cere bine administrat, nu numai fie cu o fi,
E urmărit e controlat, ca și la băncile de stat,
Câte preocente ai câștigat, la noi în fiecare zi.

15. Să nu stăm prea mult la tocmeală, cu etica spirituală,
Când trebuie să fim smeriți, iar dacă suntem ispitiți,
Să refuzăm orice momeală, și de păcat și de greșeală,
Căci se va cere socoteală, de toți talanți risipiți.
Să medităm așa un pic, când suntem avizați de sus,
Când și înstinctele îți zic, de nu cobori să te faci mic,
Vei fi învins de inamic, și obiectivu întreg distrus.

16. Să nu ne pară ca povești, avertizmentele din cer,
Când tu în loc să te smerești, încă mai tare te mândrești,
Ce zici așa, nu bănuiești, că sentimentele firești,
Î-l oglindesc pe Lucifer.
Dacă te afli-ntro robie, ce predomină-n viața ta,
Și te mai vezi și-un cineva, între smerenie și mândrie,
E un decalaj de-o veșnicie, acestea două, clar să fie,
În veci nu se vor împăca.
17. Deși că la prima vedere, undeva în funcție de maniere,
Ea pare o sursă de putere, ea pare un furnizor celebru,
Promite soarele și luna, dar ea e soră cu minciuna,
Și dacă i-ai primit arvuna, poți fi trântit pe totdeauna,
Ca electrocutat la heblu, te îmbracă-ntrun costum funebru,
Și-ți zboară de pe cap cununa.
Dar Domnul Dumnezeu iubește, pe omul care se smerește,
Întotdeauna Lui îi place, de oameni care fac pace,
Iar acei ce sunt tentați, mereu cu certuri printre frați,
Vor fi cândva interogați.

18. Aicea Domnul paște stâna, de oi, nu capre și girafe,
Iar dacă toată săptămâna, tot bați și smulgi de pe oi lâna,
Degeaba tulburi tu fântâna, cu câte legi și paragrafe,
Î-l va întreba cândva Păstorul, pe orice aberente hui,
Care lovește cu piciorul și tulbură mereu izvorul,
Când se adapă turma Lui,
Te va întreba Cristos nu Buda, de nu cumva te-ai incadrat,
Direct întrun aliat, de la 19 Iuda.
(Acolo vorbește despre oameni care dau naştere la dezbinări,
oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul.)

19. În lumea noastră de sub stele, între stihiile rebele,
De falsități și suspiciune, prin iureșul de fapte rele,
S-au instalat două rețele, dar amândouă sub tensiune,
Una îi plantată pe-un traseu, ce dă de lucru la ireu,
Căci numai rele degajază, cealaltă cum să vă spun eu,
E cu racordu-n Dumnezeu, dar adevăru e pe fază;
Când apele în râuri cresc, iar valurile sunt rebele,
Turbinele se învârtesc, iar forța în kilovați măresc,
Pentru ambele rețele,
Din două ce s-au arătat, cât ai mai fi tu de bărbat,
Nu ești independent de ele, la una tot ești racordat,
Și vei aționa forțat, în fapte bune sau în fapte rele.
20. În cataclizmu-nfuriat, în valurile violente
Raportu îi zilnic prezentat, căci la turbina cu păcat,
Sunt oameni ce se abat, și se expun la acidente,
Generaturu închis ermetic, în fapte bune sau în rele,
Turat formează un câmp magnetic, trasmis prin ambele rețele,
Care atrag în preajma lor, direct sau prin trasformator,
Detașamente de popor, puțini se adapă la izvor,
Majoritatea la momele.

21. La ce rețea, la ce contor, la ce anume furnizor,
Ești prins pe rol sau pe tabele?
Ca abonat consumator? Se va vedea foarte ușor,
În ziua când un controlor, va ridica niște perdele,
Unde acuma ești bazat, că nimeni nu te-a sesizat,
Stai după ele camuflat.
La întocmiri de documente, de către forum competente,
Ce fac control inopinat, pe câmpul electrificat,
Se află multe elemente, care produc deranjamente,
Sunt foarte mulți ce se abat.

22. Se va primi răspuns concret, căci sediul ține evidența,
La tot ce-a fost ascuns secret, pentru aceasta-i dat decret,
Și cât ai fi tu de șiret, nu te ascunde providența.
De sus revizia centrală, când se coboară pe pământ,
Ea scoate totul la iveală, este lumina magistrală,
Și anchetator e Duhul Sfânt;
Și dacă n-ai căzut acum, întins pe prag ca Anania,
Mai mergi tu vreo bucat de drum, dar ține seama oarecum,
Că ceru n-a pierdut hârtia,
Și dacă mai amâni un an, să practici fapte de rușine,
Te va costa ultumul ban, și-ai să pățești ca și Acan,
Și îi deajuns un bolovan, de sus să-ți vină în cap la tine.


23. Deci ia aminte acum pe loc, să-ți rectifici conduita,
Nu preumbla după noroc, riscăm ne punem viața-n joc,
Decât cu blugi să mergi în foc, mai bine pantaloni de doc,
Dar să poți birui ispita.
Nu blugi închid împărăția, imoralitatea fărădelegea,
Specula bișnițeria și altele asemănătoare,
Care au luat acum amploare, au șansa ca să ne omoare,
Să fim mai răi decât am fost, de aceea nu dormi în post,
În preajmă de călătorie, să fim găsiți la datorie,
Cultivând cinste modestie, și într-un chip cuvincios.

24. Dar asta nu-ți impune ție, ca să-ți boțești o pălărie,
Sau să-ți întorci cușma pe dos,
Ești din scriptură instruit, cum trebuie să fi smerit,
Atenție mare la Cuvânt, căci Dumnezeu e mare și sfânt,
Și-n calități de Stăpân fidel, ne-a dat pe Fiul Său model,
În orice fază de lucrare, în umilință și-n răbdare,
Și-n deplină consacrare, să ne asemănăm cu El;
În dragoste să ne unim, să ne răbdăm să ne iubim,
Și după cum am învățat, în marele dispecerat,
Mereu să ne compătimim.

25. De aceea este indicat, sărăm numai ce este de sărat,
Să nu sopradozăm cu sarea, s-o folosim raționat,
Ca de un bucătar calificat, căci de altfel stricăm mâncarea.
Dacă pe Domnul î-L iubim, la sentimentul Lui să fim,
Toate poruncile să le păzim, ca să durăm ca să trăim,
Cum aspirăm și cum dorim, și-aicea și-n Ierusalim,
Orașul binecuvântat AMIN.