CÂND AI INTRAT CU-A TA LUMINĂ...

Când ai intrat cu-a Ta Lumină,
În viața noastră, drag Păstor
Ne-ai invitat, duios, la Cină,
La fericirea cea deplină
La cel mai cristalin izvor.

A fost o zi preafericită
Când, parcă, Cerul era-n noi
O inimă, total, robită
De starea cea nenorocită
Gustat-a Viața de Apoi.

Ce cânt am înălțat spre Tine!
Te proslăveam, Te adoram
Zburdam prin văi și pe coline
Cu palmele de fructe pline,
Cu-avânt spre Paradis mergeam.

În noi sădit-ai o dorință
De-a Te urma pe-ngustul drum
Ca în necaz și-n neputință
Să ne gândim la biruință,
S-o așezăm într-un album.

Ne-ai dat un scop, o viziune
Ca uscăciuni să nu mai vrem
Vestim, mereu, cu pasiune
(Și declarăm: nu-i opțiune)
Suntem ai Tăi cu tot ce-avem.

De-atunci trăim o împlinire
Muncind pe-ogorul Tău cu drag
Și așteptăm o întâlnire
Când o Mireasă și un Mire
Se vor îmbrățișa în Prag.

George Cornici/27 Iulie, 2015