Motto:""Încă puțină, foarte puțină vreme, și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.
Și cel neprihănit va trăi prin credință; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu
găsește plăcere în el.""Amin! Evrei 10:37-38.

Când uneltirile Satanei
Peste noi vin cu mânie,
Fraților, luați aminte
La un vechi proroc, Ilie

Cel ce s-a rugat fierbinte
Și a cerut Domnului
Ca cerul să nu mai dea ploaie
Decât la cuvântul lui.

Că Ahab, fiul lui Omri,
Ce-ajunsese împărat,
A făcut temple și-altare
Și lui Baal i-s-a-nchinat.

Chiar și-un idol Astarteii
El degrabă construit-a,
Cum ceruse împărăteasa
Isabela, sidonita.

Cum în inima-mpietrită
Avea duhul răului,
A început să-i nimicească
Pe prorocii Domnului.

Domnu-n vreme de prigoană
L-a ascuns și l-a hrănit;
Corbii-i aduceau mâncare
Lângă pârâul Cherit.

Iar de-acolo l-a trimis
Domnu-n îndurarea Lui,
La o văduvă săracă
'N Sarepta Sidonului.

Cum Domnul poartă de grijă
Celui drept și-ascultător,
Făina n-a scăzut din oală
Nici untdelemnul din urcior.

Așa c-au avut mâncare
- Cât secetă a fost să fie -
Și văduva cu familia.
Și prorocul sfânt, Ilie.

El e cel care i-a-nvins
Prin puterea rugăciunii,
Pe prorocii lui Baal -
Slujitorii urâciunii.

Când pe toți i-a adunat
Sus pe muntele Carmel,
Și-a înălțat o rugăciune
Sfântului lui Israel.

Să sloboadă foc din cer
Peste arderea-de-tot,
Ca tot poporul să cunoască
Cine-i Domnul, Savaot.

Și în urma rugăciunii
Domnul a făcut minunea,
Ascultând și împlinindu-i
Lui Ilie rugăciunea.

Fiindc-au înșelat poporul
Și l-au dus în rătăcire,
Toți prorocii lui Baal
I-au fost dați spre nimicire.

Credincios a fost Ilie
Cât a umblat pe pământ,
Ascultător și făcând voia
Dumnezeului cel sfânt.

Și când a trecut Iordanul
- In ultima călătorie -
Domnul l-a răpit deodată
Pe prorocul Său, Ilie.

Elisei văzut-a cum
Un car de foc și cai de foc
Coborât-au din văzduh
Despărțindu-l de proroc.

Lumina strălucitoare
Parcă aprinsese locul...
Și într-un vârtej de vânt
S-a înălțat la cer prorocul.

Elisei striga cu teamă:
"Vai, părinte! Vai, părinte!"
Dar Ilie se înălțase
Spre locașurile sfinte.

Unii nu voiau să creadă
Că-i răpit cu-adevărat,
Și trei zile încheiate
Peste tot l-au căutat.

Scotocit-au munți și văi
De la Iordan până-n pustie,
Dar zadarnic, fiindcă Domnul
Il răpise pe Ilie.

Fraților! Luați aminte
La ceea ce Scriptura scrie:
Elisei și ceilalți știau
Când va fi răpit Ilie.

Și noi știm!...Că în curând
Va veni Ziua cea mare!
Că tot mai mult se împlinesc
Semnele prevestitoare.

Atunci, omul cu credință,
- Ori că-i tânăr, ori bătrân -
Va avea parte de răpire,
Dar, vai de cei care rămân!

Că întâi va fi răpirea,
Iar apoi, are să fie
Peste lumea ce rămâne
Foc, pedeapsă și urgie.

De aceea, până-i vreme,
Să stăruim în rugăciune:
"Doamne, spală-ne de rele
Și de orice urâciune!

Dă putere să zdrobim
Baalii firii pământești;
Să nimicim, precum Ilie,
Astarteele lumești.

Și deschide, Doamne, cerul
Înainte de răpire,
Ca peste toți copiii Tăi
Să plouă cu mântuire."

Iată! Vremea e aproape!
Ridicați-vă privirea!
Vine Domnul! Maranata!
Și pe nori va fi răpirea.

Care-aprinse ce sunt trase
De cai de foc înaripați,
Au s-adune-ntr-o clipită
Pe toți cei răscumpărați.

Sfinții morți,din orice vreme,
Înviați într-o clipire,
Se vor înălța în slavă
Îmbrăcați în nemurire.

Îngerii sunând din goarnă
Peste lume sunt trimeși...
Și se-ntorc de pretutindeni
Aducând pe cei aleși.

Cei răpiți vor fi în ceruri
Dincolo de constelații...
Sus, în sânul lui Avraam
Unde stau răscumpărații.

Cu Avraam, Isaac și Iacov
Vor sta la masă mereu,
Și-or mânca din pomul vieții
În raiul lui Dumnezeu!
Amin!