La-nceput era Cuvântul și Cuvântul era El,
Cel ce S-a-ntrupat în lume, Dumnezeu din Dumnezeu.
El S-a coborât din glorie și-ntre oameni a trăit
Dar cu-o inimă de jertfă ne-a iubit pân' la sfârșit.
Ne-a-nvățat ce e iubirea, prin exemplul Său cel sfânt
Chiar de L-a costat viața; chiar și dincol' de mormânt
Ne-a iubit și ne iubește chiar și azi, că-I veșnic viu!
Dragostea a fost mai tare decât al morții pustiu!
Pentru cine-a stat pe cruce, chinuit, între tâlhari?
Care e menirea sfântă a jertfei de la Calvar?
Pentru o Mireasă scumpă ce-L așteaptă doar pe El
Să o ia cu Sine-n slavă, sus în Casa sfântă-n cer!
El ne-a învățat iubirea, ne-a-nvăţat cum să iubim,
Dacă vrem să fim Mireasă, ce porunci să împlinim.
În Mireasă sunt mirese, sunt și miri ce-n Legământ
Împlinesc pilda cea sfântă, de-a iubi mereu cu-avânt.
Mirele etern, Cuvântul, prin Scriptură ne-a vorbit
Cum să fim noi în iubire, cum să fim pân' la sfârșit.
Și ne-a spus: -Tu, dragă mire, să-ți iubești mireasa ta
Precum Eu până la capăt mi-am iubit Biserica!
Să asculți mereu de Mine cum și Eu smerit ascult
De Acel ce-mi este Tată, care stă pe tronul sfânt.
Iară tu, scumpă mireasă, să asculți de soțul tău
Cum și el Mi se supune, împlinind Cuvântul Meu!
*
*
*
Iată-ne în adunare, stau doi tineri la altar
Să încheie legământul dragostei primită-n dar:
-Frate scump, mire de astăzi, de Hristos vei asculta
Și îți vei iubi Mireasa precum El Biserica?
-Da, promit să-i fiu alături și să o iubesc mereu
Precum Domnul, pân' la capăt și s-ascult de Dumnezeu!
-Te întreb soră mireasă, vei fi tu, după Cuvânt
O soție înțeleaptă și supusă orișicând?
-Da, voi fi așa cum Domnul prin Scriptură mi-a vorbit
Înțeleaptă și supusă, pentru un cămin sfințit!
Se privesc în ochii iubiții, de emoții copleșiți
Și-n priviri citesc iubirea exprimată-n juruinți.
Dar mai vezi pe ici, pe colo câte-un zâmbet reținut:
-Eh, așa se spune-acuma, timpul încă n-a trecut;
Vom vedea după ce anii se vor mistui în zbor,
De va fi călăuzire și-ascultare-n casa lor!
Vin și gânduri din mulțime: -Eu supusă? N-aș putea...
Asta nu e pentru mine, fac ce vreau, e viața mea! ... O, sunt fel și fel de gânduri, ce nu sunt după Cuvânt:
-Cum? Dar ce, suntem pe timpuri? ... asta se făcea demult! ...
-Cum? Când prin emancipare astăzi toți suntem egali?
Azi trăim vremuri moderne, fără de stăpâni și sclavi!
-Asta e doar teorie, și se spune doar așa,
Este doar formalitate, nu mă iau eu dupa ea.
-Se acceptă... că... e nuntă... , teorie poate fi...
Însă... ca realitate... nu, ... nu mi s-ar potrivi! ...
*
Mult aș vrea ca-n adunare să nu se gândeasc-așa
Ci să fie gândul Slavei, baza-n toate, Biblia!
Când cei invitați, din lume, vin la nuntă, parte luând
Ei gândesc în felul lumii, nu gândesc după Cuvânt.
Dar ar fi prea trist ca-n Casa unde Domnul e Stăpân
Să mai fie câte-o soră ce gândește-n mod păgân...
Sau să fie câte-un frate cu vreun gând de la Cel rău
Ispitit să nu asculte întru tot de Dumnezeu!
Mult mai mult decât o jertfă-i ascultarea de Isus,
Ea îți va zidi căminul jos aici și-n ceruri sus!
Neascultarea-i vinovată, precum se fac vinovați
Cei închinători la idoli, parte-n lumea de stricați!
Cum e casa-n care soțul nu ascultă de Isus?
Ea e casa ce-n ruină se va îndrepta spre-apus!
Cum e casa-n care soțul se încrede-n Dumnezeu
Plin de-a Sa călăuzire, ascultând Cuvântul Său?
Iar soția înțeleaptă, lâng-un soț călăuzit
Se supune cu iubire, Biblia scumpă împlinind?
E o casă minunată, roadele nu vor lipsi
Și o binecuvântare pentru alții chiar va fi!
Bine este ca soție să-ți ști locul potrivit,
Că din coastă-ai fost luată, pentru omul rânduit!
Bine e ca soț și preot în căminul de creștin
Să fii plin de Duhul Slavei și condus de El deplin!
Astfel dar, să fii o pildă și-un exemplu de urmat
Pentru toți cei dragi din casă, cum Isus pe Sin' S-a dat!
O familie unită în Mireasa lui Hristos
Va grăbi mai mult venirea Mirelui sfânt, glorios.
Biblia nu e demodată, nici motiv de zâmbet șters
Ci e ghidul către ceruri, miere sfântă-n orice vers!
Nu contează ce spun alții, sus în ceruri va conta
Că ați împlinit Cuvântul, Cartea sfântă, Biblia!