Inorog călărit de o zână,
Galopând într-o goană nebună,
Spre-un castel scoţian în ruină,
În magie-argintie de lună.
Călăreţi fără chip, fantomatici
Pe-armăsari fără frâuri, sălbatici,
Scăldându-se-n valuri, romantici,
Rătăcindu-se-n ceţuri, lunatici. .
Belerofon pe-aripatul Pegasos,
Pe năzdrăvanul cal sta Făt-Frumos,
Pe Ducipal, vestitul Alexandros;
Doar Tu, Isus Cristos, ai mers pe jos!
O, Doamne, Care zbori pe heruvimi,
Cer despicând, Te-ai coborât sublim,
Te-ai revelat şi Te-ai smerit divin,
Călărind mânzul... în Ierusalim.
La final vei veni iar călare,
Cu sfânta-Ţi oaste biruitoare,
Pe cai albi, troienind roşia zare,
Nimicind a mândriei lucrare!
Craiova, 11-08-2015
Aceasta poezie a fost scrisa pe un calculator de imprumut (pe care face programare sotul meu) si care nu are diacritice.
M-au fascinat intotdeauna caii...in ultimul timp ma gandesc la cei din Biblie...
Inorogul sau unicornul era un cal legendar, cu un corn in frunte, care alerga foarte iute si nu putea fi prins decat de o fecioara...
nimic de adaugat.