Atȃția ani m-ai așteptat
Să mă întorc pe calea Ta!
Tu, nu Te-ai depărtat de mine
Cȃnd rătăceam pe căi străine
Și nu voiam a Te-asculta!

Atȃția ani mi-ai dăruit
Să înțeleg cȃt m-ai răbdat!
Cȃnd toate îmi erau povară
Și vorbe aruncam de-ocară,
Tu, ai tăcut și m-ai iertat!

Atâția ani m-ai căutat
Să înțeleg cât m-ai iubit!
Iubirea Ta nemăsurată
În lume, zilnic, arătată
Spre Tine m-a călăuzit!
*
O, Doamne! Cȃnd privesc Lumina
Și ce-am trăit, și ce-am crezut,
Ȋți mulțumesc de mila-Ți mare
Că eu, pribeagul oarecare,
În harul Tău am fost primit!

Puterea Ta m-a scos din groapă
Și mi-a schimbat al meu veșmȃnt;
Iubirea-Ți sfântă mă conduce
Să port, cu Tine, jug și cruce
Și să ascult de-al Tău Cuvȃnt!

Pămȃntul, banul, nu mă-ncȃntă
Căci cele vechi de-acum s-au dus;
Tu ești Iubirea și-Adevărul,
Cărarea ce-mi arată Cerul
Și bunătatea Ta, Isus!


Roma