Sunt mulți cei ce vorbesc despre iubire
Prin versul scris, prin cuvântări, sau chiar prin cânt,
Însă viața lor e poate doar dezamăgire
Și tot ce au e teorie tristă-n vânt. .
Cum recunoști dar, roadele iubirii?
Cum poți vedea o legătură-n Dumnezeu?
Care sunt semnele ce-arată jarul fericirii
Şi cari sunt semnele unui drum trist și greu?
Iubirea este simplă, evidentă, căci se-arată
În viața celor doi iubiți cuprinși de ea;
E-n zâmbet, în privirea ce așteaptă la fereastră,
E-ntr-un buchet de flori sau într-un trandafir, într-o lalea;
E-n mâna care ține tandru, ca pe o comoară
O mână delicată iar mai apoi, mânuța scumpă de copil;
E-n brațele mângâietoare-n fapt de seară,
E-n vocea mamei, în pașii tatălui care de la lucru vin.
E-n viața care zi de zi tot înflorește
Tot mai frumos, precum un crin, plin de parfum,
Căci fiind udat din cer nu se-ofilește
Ci-și răspândește-a sa mireasmă pe al vieții drum.
Mai sunt și alte semne, însă de tristețe,
Ascunse de un zâmbet mai forțat, de-un zâmbet fals
Și-n viața celor doi, iubirea nu le dă binețe
Căci a fost stinsă de al mării greu talaz...
La geamuri triste nu apar flori în buchete
Iar zâmbetele nu apar, că-s doar pentru acei
Ce-au învățat cum să iubească și să ierte.
Gesturile de iubire? Fericirea? Sunt ca sub lacăt pentru ei.
*
Iubirea nu e complicată, este simplă si frumoasă:
Iartă, iubește, jertfește tot ce ai, tot ce-i mai bun;
Să simtă cei din jur a sa mireasmă,
S-aprindă-n alții dorul după-al ei ceresc parfum!
Viața pe pământ este atât de scurtă. .
Trăiește-o dar zâmbind, mereu iubind!
Iartă, ajută, te jertfește, rabdă, cântă!
Aceasta e iubirea, trăiește-o să te simți parte din infinit!