Te-ai săturat? ? ?

Te-ai săturat, la porțile-ncuiate
Să stai ca un milog, cu mâini întinse,
Să bați la inimi ferecate,
La inimi ce, cand bați, rămân închise?

Ai așteptat mereu în fața porții,
Crezând că cineva o să-ți deschidă...
Și-ai vrut să te ridici deasupra sorții,
Dorind ca gura lumii să se-nchidă?

Mai bine, milă, n-aștepta nicicând,
De la acei ce nu sunt patrupede...
Vor trece peste tine, greu călcând,
Căci ei nu vad decât, ce orbul vede...

Nu înțelegi să nu mai bați în poartă? ? ?
Căci de-ai străbate marea și pământul,
Nu vei afla pe nimeni să te vadă,
Căci ei nu văd... și-aud... ce-aude surdul...

Poate la porți băteau și ei odată
Dar neprimind răspunsul așteptat,
Acum nu vor s-audă și să vadă
Și-au sufletul în veci baricadat...

Sau... poate- n loc de milă și răbdare,
Au fost tratați cu ură și dispreț,
Au fost călcați de oameni în picioare
Și s-au simțit... nimic... fără de preț...

la fel bătut-am eu... la porți de inimi,
Căci, na... sunt om și-adese ori greșesc...
Dar n- a dorit să îmi deschidă nimeni
Și să mă-ntrebe ce vreau, ce doresc...

Un trecător privindu-mă cu milă,
Mi-a spus cuvintele ce- am scris mai sus,
Mi-a arătat apoi o cale- ngustă,
Ce mă ducea la casa lui Isus.

Și mi- a mai zis: „Acolo du-te când ți- e greu,
Căci porțile nu au zăvoare.
El este Însuși Dumnezeu,
Lui poți să- i spui tot ce te doare!

Cu El putem vorbi de toate
Că- n mila Lui dumnezeiască,
Chiar de- i mărturisim păcate,
Nu merge apoi în sat să ne bârfească.

Știi... trecătorul mi- a mai zis...
Tu, să n- ai porțile- ncuiate!
Doar copiază- L pe Isus:
Răspunde celui care bate!

Suntem tentați să ne- nsușim purtarea,
Acelora cu sufletele meschine
Și nu dorim răspunsuri la întrebarea:
„Oare ce fac eu este rău, sau bine?”

Mă voi opri... căci Domnul mă așteaptă
Îl văd deja, cum mi- a ieșit în cale,
Mă duc să mă învețe calea dreaptă
Și-apoi să stăm o vreme la taclale.

Mihăiță Ana.