Am citit o carte despre A. Schweitzer (care a primit premiul Nobel pentru pace): era destul de bogat, absolvise vreo trei facultati (Conservatorul, Filosofia, Teologia), putea sa concerteze toata viata lui fiind un talentat muzician..Dar el se simtea vinovat ca e atat de fericit, cand in lume exista atata suferinta si boala. Asa ca intre 30-38 ani a absolvit si Medicina si specialitatea chirurgie si a plecat ca medic in Africa, sa ingrijeasca gratuit pe cei mai putin norocosi...chiar si pe leprosi. S-a daruit celor bolnavi pentru ca era prea fericit pentru un singur om si simtea aceasta povara a responsabilitatii pentru binele altora. Cand a murit, la peste 90 de ani, peste un milion de africani au fost la inmormantarea lui: ii spuneau Doctorul.. Ah, daca ne-am intoarce si noi la Domnul din dragoste pentru El, din adorare pentru sfintenia Lui si nu siliti de boli, necazuri sau frica de moarte... Ce crestini ai slujirii am putea fi....Din categoria celor ce spun Domnului: "Doamne, ce pot face azi pentru Tine?