Pace, iubire şi iertare...
Iubire nu-i de nu-i iertare, îngăduința-i dragoste și dragostea e pace și iertare,
Vorbim de pace, şi pace nu-i, vorbim și azi despre iubire şi nici iubire astăzi nu-i,
Unde s-au dus şi-acuma unde sunt? Au fost odată între noi şi am gustat din ele,
Ce bune mai erau atunci, trăiam în pace și-n iubire dar au plecat acuma dintre noi.
În al dimineții zori, eu vin să stăm de vorbă Tată, Tu ești iubirea vieții mele,
Știu că Tu ai să-mi răspunzi cum mi-ai răspuns la toate, Te-ntreb de ele și de noi,
De cei din Casa Ta Te-ntreb eu astăzi, de cei ce am gustat odat’ din Tine și din ele:
Unde-i iubirea și iertarea Doamne, unde-i dragostea și pacea ce-Ai pus-o între noi?
Iubim și azi pe cei ce ne iubesc, iertăm și azi pe cei ce ne-au iertat și încă ne mai iartă,
Dacă asta e iubire, dacă asta e-mpăcare, dacă asta e iertare, nu e har și nu-i cuvânt;
Știu, Tu nu ne-ai învățat și n-ai făcut așa, de-aceea astăzi bâjbâim, n-avem în noi viață.
Astăzi, avem şi dăm răspuns la toate cele, ne explicăm şi ne scuzăm adesea prin cuvânt;
Vrem pace, iertare şi iubire s-avem în Casa Ta și-n casa noastră și-aicea pe pământ.
Vorbim și ne-amintim atâta de frumos de ele, dar, se pare azi că le-am pierdut.
Nu am vegheat, nu am vegheat îndeajuns atunci când trebuia vegheat și le-am pierdut,
Nu ne-am smerit şi n-am vegheat îndeajuns, nu ne-am dorit atunci şi nici n-am vrut...
Prea mândri și fățarnici am ajuns azi Doamne, Tu, ne vezi și ne cunoști pe toți, pe toate,
Ne vezi și ne cunoști pe toți, pe toate, te văd cu câtă dragoste și milă le privești pe toate
Tu și azi urăști mândria, mândria și fățărnicia, învață-ne să le urâm și noi, de azi pe toate,
Învață-ne ca să iubim cum Tu iubești și să urâm cum Tu urăști, în dragoste pe toate.
Vrem linişte şi pace azi s-avem din ele, dar nu-s aici, departe-s duse astăzi toate,
Nu-i pace, nu-i dragoste și nu-i iertare, plecat-au toate, plecat-Ai Tu, plecat-Ai Doamne,
Plecat-Ai dintre noi și dus și azi ești Tată, unde-i păcat nu stai, nu staiTu Doamne,
Ești Prea Curat și ești Prea Sfânt, și ochii Tăi nici azi nu pot, nu pot să vadă astea toate.
În firea păcătoasă, am vrea ca Tu, Tu să Te schimbi, să ne accepți așa cum suntem
Ce mare-i azi păcatul, păcatul și orbirea noastră, ne iartă Doamne astăzi și ne iartă,
Am ajuns făr de iubire, făr de dragoste, iertare, doar vestea ni se duce astăzi că trăim,
Dar, cu toții astăzi le plătim pe toate, cu vârf şi îndesat, nimeni astăzi nu mai iartă,
Totu-i numai interes, între tindă și altar, te iubesc de mă iubești și mă ierți de ești iertat
Azi, se pare că nimica nu-i păcat în Casa Ta, ce-i murdar azi e curat și murdarul e curat.
Plecat-au mulți de prin biserici, an după an, că n-au găsit iubire, că n-au găsit iertare,
Pe mulți i-am scos afară din biserici, nu ne plăceau că nu-s ca noi, că nu ne ascultară.
Din Casa Ta i-am scos afară, din Casa Ta i-am scos și i-am trimis în lumea largă,
Să ști și tu, să știu și eu și toți ce azi citesc aceste rânduri, cu toții suntem vinovați,
N-am ştiut cum să-i iubim, să îi iertăm și în picioare i-am călcat, și astăzi unii pleacă
De la păstori și până la preoți, de la mic la mare, cu toții astăzi suntem vinovați.
Păstorul astăzi nu-i păstor, preotul astăzi nu-i preot, de-aceea au plecat și pleacă,
Nici cel mai mic nu mai e mic, toți sunt mândri, plini de ei, cu toții suntem vinovați.
Ne-ntrebăm și astăzi, de câte ori să ne iertăm? Răspunsul Tău n-o să ne placă,
Nu ne place să iertăm, de șaptezeci de ori-ori șapte, de-aceea suntem tot certați.
Suntem creștini așa de ieftini, de ușori, de iubit nu știm iubi, de iertat nu știm ierta,
Suntem certați cu bunul simț, suntem mândri și fățarnici, iubitori de bani și ceartă,
Când din Casa Ta ne-am scos afară frații, pe Tine-atunci Te-am scos afar'cu ei odat',
Și-n lumea largă i-am trimis că nu făceau și nu gândeau la fel ca noi, îi iartă și ne iartă,
La fel ca noi ce azi nu mai iubim, nu mai iertăm, te rog să-i ierți și să ne ierți, ne iartă.
Între tindă și altar nimica astăzi nu-i mai sfânt, toți jură strâmb, înșeală, mint, ne iartă!
De-aceea nu ne mai răspunzi când Numele-Ți chemăm, ne iartă azi pe toți, ne iartă Tată.
De vreți să vin din nou în Casa Mea, învățați cum să iubiți, învață astăzi cum se iartă.
Azi, nu-ți cer mai mult, iubește doar cât ești iubit și iartă doar cât ești iertat, de Mine,
De vei iubi și vei ierta atâta de “puțin” ca Mine, peste tine Am să torn, binecuvântări Divine.
14-August-2015.
Multă pace. Mă rog Bunului Dumnezeu, ca măcar astăzi, să învățăm cu toții cum să ne iubim și cum să ne iertăm.
Să mergem la Isus, la fratele și Domnul nostru, la Școala Lui în fiecare zi și să-nvățăm de la El, să-l rugăm ca să ne primească ca
și ucenici la Școala Lui. Doamne ajută. Multe binecuvântări.
Aveți dreptate, totul ar trebui făcut din toată inima ca să-L putem vedea pe Mântuitorul.
Să facem totul spre slava și Gloria Lui. Multă pace și multe binecuvântări la toată casa dumneavoastră.
Mulțumesc mult.
Scriu împreună cu Bunul Dumnezeu, apoi El este Acela care și cerceteză inimile doritoare, căutătoare de părtășie cu El. Versuri ce par în aparență simple și totuși atâta de complexe, de adânci. Mulțumesc mult. Multă pace și multe binecuvântări la toată casa dumneavoastră.
Așa cum știți, această mândrie de a scrie versuri...se vede.
Referitor la aceasta am scris și o poezie...o public deocamdată doar aici..
E ușor a scrie versuri…
E uşor a scrie versuri,
Ce mulţi, ce mulți mai scriu şi astăzi...din mândrie,
Când nimic nu ai a spune,
E ușor și-a fost ușor, și-ntrecut și-nviitor, orișicând și orișiunde.
N-au spus nimic nicicând, nici azi nimica nu vor spune,
Înşirând cuvinte goale,
Cuvinte seci, cuvinte reci...cuvinte moarte azi înșiră,
Ce din coadă au să sune,
La fel ca ieri, la fel şi astăzi, ce mulți și astăzi…vor să scrie.
Cuvinte seci, cuvinte reci, cuvinte moarte...azi ei scrie,
Au scris și ieri și astăzi vor să scrie, mâzgălituri, nimicuri, murdărie.
7-aprilie-2012.