De n-ai fi Tu la cârma vieții noastre,
Nu am privi nicicând mai sus de nori,
Nu am vedea puzderia de astre
Și n-am simți ai dragostei fiori.

De n-ai fi Tu, am rătăci întruna,
Purtați de val, spre destinații reci,
N-am auzi cum plânge tainic struna
Și nu am ști pe lângă noi când treci.

Nu am putea percepe armonia
Și frumusețea caldă-n răsărit,
Am tot trudi și-am aștepta simbria,
Iar Tu-ai pleca, așa cum ai venit.

De n-ai fi Tu, ne-am învârti-n pustie,
Doar la un pas de locul mult visat,
Îți mulțumim și slavă Îți dăm Ție,
Că pentru toate, Doamne ne-ai iertat.

De n-ai fi Tu, pierduți pentru vecie
Am fi cu toți, răpuși și blestemați
Dar ai croit un drum spre veșnicie,
Prin jertfa Ta, de cer suntem legați.

Rămâi cu noi prin Duhul Tău, Preasfinte,
O inimă de carne să ne dai,
Să învățăm și să luăm aminte,
Că doar sfințiți ajunge-vom în rai.

Și pentru că eu știu că ești cu mine,
Ofrandă-Ți dau întreagă viața mea,
La porți de har, când voi păși spre Tine,
Să mă primești cu drag în Casa Ta.

Atât Te rog, să Te înduri de oameni,
De toți acei ce nu știu de Calvar,
Credința sfântă-n inimi să le semeni
Și mântuirea să le dai în dar!

15/08/2015, Barcelona-Lucica Boltasu