Dragoste cerească,
De dimineață mă îmbrățișezi,
Cu razele ce intră prin fereastră
Tu mă luminezi.

Mă iubești și la amiază,
Mă faci să Te simt mereu în mine
Dragoste eternă care mă veghează,
M-adăpostesc în Tine.

Te simt și-n fapt de seară
Cum înconjori cu bunătate ființa mea,
Când umbrele către pământ coboară
Mă iei în mâna Ta.

În miez de noapte, de vise legănat
Te simt ca pe o adiere că-mi șoptești:
-Să nu te temi, căci Eu te voi păzi
neîncetat,
Până în slăvile cerești!