CÂND SLAVA LUI A RĂSĂRIT...
Când Slava Lui a răsărit
Peste-ale noastre ființe,
În noi, speranța a-nflorit
Iubirea Lui ne-a copleșit,
Gustăm din biruințe.
Un ideal a fost plantat
În inimi transformate
De bucurie am cântat
Și mâini spre Rai am înălțat,
I-am dat întâietate.
El, Fiul jertfelor și-a pus
Pecetea peste-a noastră soartă
Și-apoi cu glas duios ne-a spus:
”Priviți, mereu, priviți în sus
Nu către Marea Moartă!”...
L-am ascultat; ce har trăim!
Cum n-am trăit vreodată
Spre Paradis, cu drag, suim
Îl adorăm, Îl prețuim
Din dragoste curată.
Că orizontul s-a lărgit
E c-am primit Lumina
De Adevăr n-am mai fugit,
L-am promovat, l-am îndrăgit
Și-am aruncat neghina.
Prin har urmându-L zi de zi,
Prin foc și prin furtună
Ce-a fost uscat va înverzi,
Cel veșnic treaz ne va păzi
C-a Lui iubire n-o s-apună.
În glorii toți vom fi-mbrăcați
Când vom primi cununa
Vom fi, o clipă, consternați
Atunci când fi-vom invitați
Să Îi slujim întruna.
George Cornici/18 August, 2013