Capăt de drum ai spune sau mai degrab' sfârşit,
Sau, poate, viață nouă, dincolo-n infinit.
Cum e văzută moartea de omul muritor
Care, (precum se zice) cu-o moarte e dator?
De ce-i "dator" să moară? Dincolo va trăi?
Sau viața lui la groapa "de veci" se va sfârşi?
Dacă există totuşi al veşniciei vad
Se poate să existe dincolo rai şi iad?
Iar dacă tot există, chiar e adevărat
Că omul și cu slujbă poate ajunge-n iad? . .
Chiar şi cu zece preoți la căpătâi cântând
Se poate ajunge-n gheenă, dincolo de mormânt? ? ...
Sunt întrebări de gheață ce îți dau reci fiori
Căci te gândeşti: trăiesc azi, dar mâine pot să mor! . .
Să-ncepem cu-nceputul: omul e mărginit
Însă doar jos în lume, nu şi în infinit!
Chiar dacă vede moartea ca pe un drum închis,
Dincolo chiar există un cer şi un abis!
Cum nici un plod nu vede lumina de pe cer,
Aşa nici el nu vede drumul deschis, etern;
Aşa cum nou-născutul în jur poate vedea
Doar după ce se naşte în lumea asta rea,
La fel vede şi omul, odată ce-a murit:
Deschide ochii veşnici dincolo-n infinit!
E doar o continuare în alte dimensiuni
Lipsite de hotare, de secole, ani, luni. .
De ce-i dator să moară? Căci a păcătuit!
Păcatu-nseamnă moarte şi despărțire, zid!
Şi totuşi, fiind cu toții la moarte osândiți,
Prin Mielul Sfânt, Mesia, putem fi mântuiți!
Căci după cum murit-am prin primul om, Adam,
Prin Domnul suntem liberi, vii pentru Canaan!
Dar trebuie ca omul ce-odat' a fost căzut
Să-nvie precum bobul de grâu întors în lut.
Şi după cum prin bobul Adam murit-am noi,
Vom învia prin Domnul în Ziua de apoi!
Căci El, bobul Vieții ce Însuşi a murit
Ne-a înviat din moarte, mormântul biruind!
Iar azi îți pune-n față ca pe un alb taler:
Vrei jos cu-nşelătorul sau vrei cu El în cer?
De-i vei respinge glasul şi nu îL vei primi,
Când vei deschide ochii, dincol' târziu va fi!
Şi pot sute de preoți să-ți cânte: "fericit",
Sau: "-dormi fiule-n pace", tu fi-vei osândit! . .
În iad nu este pace, ci larmă, foc aprins!
Şi chinuri nesfârşite pentru un biet învins...
Pot să îți cânte preoți, tu nu-i vei auzi. .
Ei vor cânta: "-iertat eşti", tu osândit vei fi!
Vor intona: "-o, Doamne, primeşte pe-al Tău rob"
Pe când, tu vei fi-n gheenă, în moarte şi prăpăd!
Şi vor mai spune: "-Doamne, azi ți-l încredințăm
Pe robul Tău în pace şi Ție ne-nchinăm!"
Iar tu vei fi în jale, pierdut, pe veci pierdut
Şi vei simți în chinuri ce-n viață ai făcut. .
Fii sigur că o slujbă nu te va mântui. .
Va fi de ochii lumii şi doar pe bani va fi!
Iar slujba se va face în timp ce tu în chin
Vei ispăşi pedeapsa de flăcări şi pelin! . .
O marmură şi-o cruce ca scară către cer
Nu-ți va schimba pedeapsa şi locul în infern...
Un parastas inutil de genu: "-a fost om bun. .
Să ridicăm paharul şi să-l cinstim acum",
Nu-ți va fi mântuire, nimic nu va schimba:
Ce-ai semănat în lume, aşa vei secera!
Un "-Dumnezeu să-l ierte" nu te va mântui,
Nici nu va-ntoarce timpul spre a te pocăi!
Există după moarte şi-un iad dar şi un rai
Depinde doar de tine cui viața azi ți-o dai!
Nu te-nşela tu singur, nu-ți fi etern duşman,
Alege-L AZI pe Domnul și noul Canaan!
AMIN