Se scaldă Pământul în bezne,
Un Rug se aprinde pe deal,
Făclia Luminii eterne
Revarsă speranța-n aval.

Se scutură huma și crapă,
Cum carnea de os se desparte,
Isus cere stropul de apă,
Dar gloata-L împinge la moarte.

Și totuși El vina ne poartă,
Al nostru păcat l-a plătit,
Cu Sânge deschide o poartă,
O Cale spre plus infinit.

Nu moare Iubirea sfărmată,
Nu piere în chin absolut,
În pieptul de Mamă, de Tată,
Din fărâma ei ne-am născut.

În Râul curgând de sub Cruce,
Botezați în Sânge, am fost,
Înfășați în privirea Lui dulce,
În Isus am găsit adăpost.

E Râul cu vaduri Betezde,
Din căușul Lui Savaot,
Veniți să intrăm pân-la glezne,
Apoi să îl trecem înot.

Să ținem privirea la Țintă,
Ca fulgerul vine Isus,
În haine cerești ne-nveșmântă,
Ne adună așa cum a spus.

Prin bezna străpunsă de El
Roi de candele-i țin calea,
Ca stelele-n susur pe cer,
Începe duioasă Cântarea.

Răpește Lumina, lumină,
Flăcări ce-n noapte sclipesc,
Iubirea desprinsă de tină,
De lume, de foc pământesc.

Se scutură huma și crapă,
Casa de lut se sfărâmă,
Iar noi, pe-a Iubirii aripă,
Lăsa-vom durerea în urmă.

Se scaldă Pământul în beznă
Și norul coboară mai jos,
E Mirele gata să vină,
În nimbul de Slavă, Cristos.

Amin!