Mă simt... risipitor...
Ca fiul ce-a plecat în lume, luând cu el
Din zestrea Tatălui - cerească,
S-o-mpartă cu prietenii stricați,
Cu femeile ce viața-i seacă...
EL și-a luat un ''bun rămas''
De la Părintele țintit-n durere,-n poartă,
Și-a alergat să-mbrătișeze poftele firești,
Unde-ospătarii lumii, viața îi încarcă.
...Eu am risipt din dragostea dintâi...
Cea mai de preț - comoară;
Și simt acum pe pernă, lacrimi...
Credința-mi-este goală și ușoară...
Am risipit dulceața-n rugăciune,
Și sarea faptelor curate, bune;
Am dat ''la schimb', 'iubit Cuvântul
Pe vești pe care le aduce... vântul...
Mă simt olog de mers curat,
De-nțelpciunea Celui Sfânt și 'Nalt,
Iar haina... n-o privesc...
Ea, alt'dat' atâta de iubită,
E numa'-n ''pete-mpodobită...''
Mi s-a schimbat privirea...
E seacă de iubire, de dragostea dintâi...
Când Îl chemam pe Domnul
Să-Și pună mâna căpătâi,
Mă simt - stingher...
În vorbele-mi atât de goale...
Mă simt străin de cer-n firescul-trai;
Mi-e dor de părtășia în Lumină,
De Împărat și haina sufletului-rai...
Mi-e dor să simt din nou parfumul,
Gustul Pâinii rumenite, coapte-n Casă;
Să mă încing în mijlociri,
În haina cea curată și aleasă;
Să-mi duc iar la Lumină-țesătur'-albită-n lacrimi-rugi,
A - Rochiei de Mireasă...
Stare sufletească în urma citirii editorialului ''Starea jalnică a bisericilor''- pastor Daniel Brânzei,
postat pe Resurse Creștine. Să ne cercetăm fiecare în dreptul nostru...
Am luat asupra mea versul să nu atrag atenția unei anumite persoanesau biserici dar noi toți suntem biserica de azi.