DUREREA


Îngrijorarea se cuibărește tiptil cu venin,
Tristețea se scaldă în lacrimile durerii,
Inima se frământă sub greutatea poverii.
Încercări tot mai dese și mai multe vin...

Năvălesc furtuni de suferințe mereu,
Tăcute lacrimi amare cad fără oprire,
Privește cu milă, Iisus, din mărire.
Îndură-Te, Doamne, de sufletul meu!

Nădăjduiesc în iubirea și mila Ta.
Sub vijelia durerii nu mă vei lăsa.
În Numele Tău sfânt Te vei îndura.

La cine aș putea alerga dacă nu la Tine?
Când numai Tu, Te îngrijești de mine.
Și numai lângă Tine, îmi este bine.