O! De mi-ar fi capul plin cu apa,
De mi-ar fi ochi,un izvor de lacrimi!
As plânge zi si noapte,
Pe frati mei,ce se scufund in moarte.

O! Daca-as avea un han,de călători
In pustie,departe de al meu popor,
Mas departa de el, căci sunt niște mișei
Ce umbla cu barfeli,

Limba lor,e o sageata ucigătoare ,
Aproapelui vorbesc de pace, si-n inima,au răutate!
Se mint unul pe altul,au gânduri întunecate ,
Toți rostesc neadevăruri,si își fac singuri dreptate

"Sa nu pedepsesc Eu,aceste lucruri"
Zice Domnul! "Sa nu ma razbun Eu
Pe-un asemenea popor" .

De acea,asa vorbește Domnul:
"Iată îi voi topi,îi voi încerca ,
Îi voi trece prin cuptor,
Caci toți sunt neascultatori.

Undei Inteleptul,sa înțeleagă aceste lucruri?
Cărui gura Domnului a vorbit,
De ce tara,nu mai e de locuit?
Totui ars,si pustiit!!

Domnul zice:au părăsit legea Mea,
N-au ascultat,glasul Meu!
Ci au umblat in aplecare,inimi lor,
De la oi,pana la pastori...

Totuși Domnul are mila,daca vreți sa ascultati?
Sa va intoarceti către El,faptele sa va-ndreptati,
Sa umblați in Adevăr si sa căutati Dreptatea,
Sa-si întoarcă Domnul fata, ca sa ne aducă Pacea!