Plânge iarăşi cerul în miez de noapte...
Lacrimi amare îi curg lin pe faţă...
Fior de Dumnezeu pan' la noi azi răzbate,
Poate... ne vom trezi, poate... vom trăi acea Sfânta dimineaţă...

Un tunet străbate din nou cerul,
E-un nou strigăt, o nouă chemare.
Oare... din nou ne lipseşte credinţa sau zelul?
Oare... ştim cât a costat a noastră răscumpărare?

Furtuna se tot înteţeşte şi vântul mai aprig bate...
E vremea trezirii, e vremea vegherii!
Sculaţi-vă! Cu Domnul chiar şi prin furtună vom răzbate!

Nu vă fie frică a lupta niciodată,
Întăriţi-va şi nu uitaţi nicicând,
Avem un Dumnezeu şi o inimă încredinţată
Că El e Acelaşi în Cer şi pe Pământ!

Poate eşti căzut... fără speranţă...
Şi crezi că eşti singur în groapă...
Cheamă-L pe Isus să-ţi dea siguranţă,
El chiar şi de-acolo te scapă!

Poate nu mai ai credinţă nici măcar un bob
Şi vezi cum cei din jur sunt împotriva ta.
Ridică-te şi cere-I Lui să-ţi trimită măcar un corb
Ca lui Ilie, să-ţi dea din hrana Sa;

Poate gânduri te frământă zi şi noapte
Şi lacrimi curg şuvoi pe faţă...
Pleacă-te pe genunchi în faţă Celui Ce marea străbate
Şi El mersul pe mare te învaţă!

Ridică-te! Slujeşte-I! Căci El e Sfânt, Sfânt, Sfânt, de TREI ori Sfânt!
Trăieşte pentru Cel ce în ceruri domneşte,
Pentru Cel ce e Domn în cer şi pe pământ,
Pentru Cel ce viaţă îţi dăruieşte!

Amin!

03 septembrie 2015