Te-am ridicat copilul Meu din tină
Când disperat căutai un ajutor...
Te-am aşezat pe Stânca Mântuirii
Ţi-am fost Prieten şi ţi-am fost Păstor...
Te-am însoţit de-atunci pe drumul vieţii
Cârmaci ţi-am fost pe marea zbuciumată
Şi te-am vegheat din slăvile cereşti
Te-am ocrotit cu dragoste de Tată...
Copilul Meu...oare-ai uitat de timpul
Când dragostea dintâi te mistuia...
Când Mă chemai în sfântă părtăşie
Şi îndeajuns ţi-era iubirea Mea?
Acum privesc la tine şi mă doare
Căci pe altar cărbunii ţi s-au stins...
Abia mai fumegă încet tăciunii
Şi-n inima pustie parcă-a nins...
Iar ochii tăi pierdut-au strălucirea
Ce o dădea iubirea şi credinţa
Şi rătăceşti pe căi întunecate
Unde ispite ţi-au robit fiinţa...
O, cât Mi-e dor la Pieptu-Mi să te strâng
Să te absorb din nou de orice vină...
Doar cheamă-Mă şi nu uita...odată
Te-am ridicat copilul Meu din tină!!!

Vulcan-08-2015
Mary