Cum ești, scumpa Mea aleasă? Mă aștepți? Mă mai iubești?
Ai pe tine haina albă pentru slăvile cerești?
Îți mai arde a ta candelă cu ulei din Dumnezeu?
Îți sunt brațele întinse așteptând iubitul tău?
Spui tu oare: Maranata! vino Mire preaiubit?
Mai privești cu dor spre ceruri, așteptând necontenit?
O, mireasa Mea iubită, nu e mult și voi veni,
Voi desface largul zării și pe nori te voi răpi!
E aproape miezul nopții, lumea doarme ca-n mormânt,
Însă tu de vei fi trează, vei pleca prin Duhul Sfânt!
O, iubita Mea aleasă, oare știi cât am plătit
Pentru haina ta de nuntă ce cu drag ți-am dăruit?
Am plătit cu prețul vieții, ca un miel, sus pe Calvar
Ca tu să primești viață și o haină albă-n dar!
Am plătit cu zbucium, groază, cu un chin de nedescris
Pentru tine, pentru-odaia cea de nuntă-n Paradis!
Am plătit cu o povară de durere și păcat
Care nu-o vei înțelege și n-o vei simți vreodat'!
Da, așa mi-a fost iubirea, fără margini te-am iubit,
Azi, în mâini încă port semnul prețului ce l-am plătit!
Dragostea mea pentru tine niciodat' nu va seca,
Tu ești unica aleasă, tu, pe veci Mireasa Mea!
Cum ești, scumpa Mea aleasă? Cât de mult Mă mai iubești?
Cum ți-e haina de mireasă? Tot curată ți-o păstrezi?
Căci în ceruri poți să intri numai dacă ți-ai păstrat
Haina albă nepătată ce cu dragoste ți-am dat!
Dragostea ți-a fost pecete și salvare de la chin,
Fără de cusur și pată mi-a fost jertfa pentru tin'!
Mi-am dat viața să ai viață nesfârșită-n ceruri sus
Și te-am înviat cu Mine pentru-o glorie făr'-apus!
Dacă haina ți-e curată, în curând Mă vei vedea
Sus pe nori, la miezul nopții și spre ceruri vom zbura!
Vom străbate printre stele către locul minunat,
Spre odaia nunții noastre ce atât am așteptat!
Porțile slavei eterne c-un cuvânt se vor trezi,
Se vor ridica cu glorie și în ceruri vom păși!
Te voi duce-apoi în fața Tatălui sfânt, Dumnezeu
Și în fața celor care îl slăvesc cântând mereu!
Ceru-ntreg va fi-n serbare, în cântări și bucurii
Pentru scumpa Mea aleasă ce-a ajuns în veșnicii!
O, Mireasa mea iubită, fii deci gata, ne-ncetat
Căci Eu vin la miezul nopții! Vin ca mire îmbrăcat
Cu veșminte de splendoare și de nuntă pregătit
Să te iau cu Mine-acasă, sus în cerul infinit!
Candela să-ți ardă-n taină și ulei să ai mereu
Iar veșmântul tău să-Ți fie alb, după Cuvântul Meu.
Astfel dar la miezul nopții când pe nori te voi chema,
Tu să poți zbura spre Mine, tu, pe veci Mireasa Mea!