Alergi grăbit aici, în lume
Dupa renume și-avuții
Și orișicine-oricât ți-ar spune
Că toate-s trecătoare spume,
Din goană nu te poti opri. .

Și-ntr-un vârtej de lăcomie
Tu te scufunzi tot mai adânc. .
Uiți de cereasca bucurie
Căci pofta după avuție
Alungă tot ce-i drept și sfânt. .

Și-n sufletul ce altădată
Creștea prin roade Duhul Sfânt,
Crește sămânța necurată
Și-n cuget pată lângă pată
Care te duce spre mormânt. .

Doar la o clipă-i veșnicia!
Știi că oricand tu poți pleca?
Unde te-ar duce lăcomia?
Cui va rămâne avuția?
Jos în pământ o poți lua? ...

Inima ta azi încă bate
Dar mâine oare cum va fi? ...
Va abunda de sănătate,
Sau tot mai rar, mai rar va bate
Sau poate... chiar se va opri? ...

Oprește-te din alergare
Căci azi te cheamă Dumnezeu!
Ascultă de a Sa chemare
Ca să nu verși lacrimi amare. .
Şi schimbă-ți viața, dragul meu.

La ce ți-ar folosi chiar lumea
Cu nume, bani și bogății?
Dac-ai trăi pe veci genunea
Și ai simți deșertăciunea
Te-ntreb: la ce ți-ar folosi? . .

Doar la o clipă-i veșnicia!
O clipă doar și poți păşi
Pragul pe care nici mândria,
Nici numele, nici avuția,
Nici banii tăi nu vor păşi...

De-aceea astăzi ia aminte
Și-oprește-ți goana spre pustiu! . .
Căci doar pentru un blid de linte
Poti auzi grele cuvinte:
-De ce-ai venit? ? E prea târziu! !