NE-AI CONDUS SPRE BIRUINȚĂ

Nu puține-au fost pe cale
Vijelii și grele valuri
Au fost ghimpi, nu doar petale
Când urcam coline, dealuri
Dar Lumina ce coboară
Ființa s-o însenineze
A creat o primăvară
Bucuria să-nvieze.

Ne-ai condus cu brațul tare
Prin a întristării vale
În orice împrejurare
Vasele nu ne-au fost goale
Nu ne lași Stăpân iubit
Pradă oștilor străine
Planul Tău desăvârșit
Provizii cerești conține.

Când furtuna a urlat
Gata, gata să ne-nghită
Peste noi ai așezat
Energie-ntinerită
Și-am înaintat cu-avânt
Către premiul alergării
Înâlțând și rugi și cânt
Spre Limanul desfătării.

Năpădit-au și dileme
Și-ncurcate situații
Dar privind spre diademe
Mai presus de constelații
Au fost toate depășite
Și-am rămas pe-al Tău traseu
Prin câmpii desțelenite
Spre eternul curcubeu.

Împovărați, pășind prin tină
A Ta prezență n-a lipsit
Ne-ai dus la ape de odihnă
Unde comori am mai găsit
Iar crezul s-a consolidat
Să nu se clatine-n durere
Mereu, mereu ai revărsat
Un proaspăt val de adiere.

Spre biruință ne-ai condus
Și tot așa ne vei conduce
Cunoaștem bine ce ne-ai spus
Spre a putea purta o cruce
Când slăbiciunea vine iar
E-nvinsă prin credincioșie
Din nou ne ducem la altar
Pentru o dulce părtășie.

Pân’ la sfârșit te vom urma
(E-a noastră hotărâre clară)
Și-alte victorii vom vedea
Urcând pe-a veșniciei scară
Ne porți de grijă zi de zi
Să nu ne-abatem din cărare
Chiar când comploturi s-or urzi
În Tine e ASIGURARE.

George Cornici/12 Septembrie, 2015