De ce nu înțelegem oare că păcatul ne pândește
În orice ceas, la orice cotitură - ?
De ce nu înțelegem oare că satana nu-obosește
Să ne ducă în ispită, să nu avem o viață pură?

De ce nu înțelegem oare că păcatu-nseamnă moarte
De ce lăsăm orice ispită, credința ca să ne-o doboare?
De ce nu Îl lăsăm pe Domnul care-n a Sa-ndurare poate
Să ne ofere o zi nouă la orice răsărit de soare?

De ce nu vrem ca-n încercare
Să ne încredem în Cel Sfânt?
Ne-am pierdut credința oare
De ce trăim pe-acest pământ?

Cum ne măsurăm iubirea
Pentru cei din jurul nostru?
Cum stăm oare cu sfințirea,
Când lăsăm noi eul nostru?

Cum am ajuns ca să distrugem
Chiar și dragostea frățească?
De ce nu vrem să înțelegem
Că ne așteaptă-n cer cununa-mpărătească?

De ce nu mai vedem noi oare
Iubirea Sfântă, cea Divină?
Cu care Domnul ne-nconjoară
Și multe suferinți ne-alină?

De ce nu înțelegem jertfa
Ce ne-a iertat păcate grele?
Cum pe cruce, pe Golgota
A vrut vieți întregi să spele?

De ce nu înțelegem oare că viața nu ne aparține
Că noi trăim prin a Sa milă, prin a Sa mare iubire?
Când o să înțelegem că fiecare zi ce vine
E doar prin harul lui Isus, pentru-ntreaga omenire?

De ce nu înțelegem oare că Isus va reveni
Pe nori de slavă să Își ia a Sa mireasă?
Dar haideți pân' El va veni
Să-i dăruim inima toată!

Amin!