Când totul părea închis şi-ntunecat
Şi furtuna era mare în jurul meu,
Isus îmi şoptea: 'Nu te-am uitat
Aşteaptă! Te voi izbăvi cu Braţul Meu!

'Dar cât să aştept?' Rostesc cu inima înfricată...
Şi sufletul se zbuciumă şi el...
'Aşteaptă!' se-aude din nou glasul de Tată.
'Aşteaptă, te voi izbăvi Eu, Dumnezeu...'

'Dar Doamne, furtuna s-a înteţit pe mare
Şi valurile lovesc în barca mea
Te strig cu frică şi disperare
Şi parcă nu mai văd salvarea Ta...'

'Oare nu Eu am creat vântul şi marea?'
Îmi spunea Domnul cu iubire
'De ce te-a cuprins frica şi îngrijorarea,
Când totul este controlat de Mine?

Chiar dacă eşti în lipsuri, ştiu,
Viaţa ta este mereu în mâna Mea...
Dar vreau să te încrezi în Mine, ca un fiu
Ce este credincios tatălui şi în vreme rea.

Şi-atunci când te simţi abandonat
Eu în tăcere sunt lângă tine
Chiar dacă tu spui că Eu te-am uitat,
Eu totuşi sufăr alături de tine...'

...Îmi vorbea cu bunătate Dumnezeu
Atunci când mă zbăteam în strâmtorare,
Iar pacea Lui a umplut sufletul meu
Şi plin de credinţă am început să vâslesc pe mare...

Prin ceaţa groasă ce era ‘naintea mea
Vâsleam fără să ştiu încotro merg
Dar, cu credinţa ce-o aveam în inima mea
M-am lăsat condus de braţul lui Dumnezeu.

Şi, vâslind din greu pe mare,
Deodată, îmi ridic privirea.
Măreţul ţărm se ivea în depărtare...
Am rostit: 'DUMNEZEU MI-A ADUS IZBĂVIREA!'

E greu când treci prin probleme în viaţă
Şi parcă nu mai vezi nici o scăpare
Dar „Aşteaptă!” e glasul ce strigă cu siguranţă
„Eu, Domnul îţi voi da rezolvare”!

Ştiu, e grea aşteptarea când totul pare-nchis
Dar Cel ce veghează peste toate
E Tatăl nostru din cer, din Paradis...
Se merită să aştepţi împlinirea făgăduinţelor Lui, toate!