Mai plânge Isus, chiar în sufletul meu,
Înmoaie cu lacrimi țărâna uscată,
Căci este nevoie de chipul cel nou
Și iar mă frământă, mă pune pe roată.

Mă leagăn ca salcia, creanga să-nmoi
În râul durerii cu lacrimi de Sânge,
Să plângem cu lacrima Lui amândoi,
Căci numai prin El putea-voi învinge.

Mai plânge Iubirea în inima mea,
Ce teasc O zdrobește, ce rană O doare?
Vrășmașul dezbină și ruperea-i grea,
Iar plânsu-n Iubire doare mai tare.

În râu subteran curge hohot ascuns,
Vulcanul erupe cu focul de lavă,
Ce mare-i durerea! Ce trist e Isus!
Poverile-s grele, inima firavă.

Mai plânge Isus în cugetul meu,
Tornada de visuri străine, deșarte,
Undeva-ntre Cer și pământ lupt mereu,
E crâncenă lupta, pe Viață și moarte.

Trimite Isuse garda cerească,
Elita de îngeri să-nvingă dușmanul,
Spune „cuvântul”, ca aripi să-mi crească,
Dincolo de vise, să văd Canaanul.

Mai plânge Isus în Golgota mea
Când firea învie, în mine, tâlharul,
Atunci cu privirea Îi șterg lacrima
Și-I mulțumesc căci înmulțește Harul.

Nu plânge Isuse, căci Tu mi-ai promis
Și cred, că niciodată nu mă vei lăsa,
Fi-voi eu, tâlharul, cu Tine-n Paradis,
Acolo mi-e locul, acolo-i Țara mea.

Mai plânge Isus, cu doruri albastre,
Cu stropi de Iubire, cu Raze de Soare,
Se-apropie clipa, taina Nunții noastre,
Să înceapă cea mai mare sărbătoare.

Tu, Mire drag, presari peste țărână
Picuri de rubine, Viață fără moarte,
Te chem cu dor, vină Isuse, vină!
Te aștept din zori până în miez de noapte.

Amin!