'Mi-atârn iubirea de unii ce-i cunosc,
Dar inimile le găsesc mereu închise,
Așa cum Tu la uși și-astăzi bați,
Dar agățate stau pe ele: ''Cereri respinse'';

Pornești la alte inimi; Te-oprești;
Citești inscripția de-afară:
-Nu poți intra, eu sunt plecat!
Te-ntorci-ntristat și obosit, respins...
A câta oară?

Și-n drumul Tău...
Zărești o luminiță-aproape stinsă...
Și nici n-apuci ușa s-atingi,
Când, dinăuntru se aude,
O voce tremurată-n rugă-plânsă:

-De când Te-aștept, Isuse Scump...
La rana ce atât mă doare,
C-ai mei, ai Tăi, vecini și frați,
Se lăfăiesc-n a lumii grea vâltoare.

De când Te-aștept, să îmi primești
Înlăcrimarea mea bătrână,
Să văd cum oamenii se-ntorc la Tin'
Ținându-Te de mână...?

Sunt... ani - Isus, de când Te rog,
Să-i mâni spre-a Ta lumină,
Să nu-mi rămână, când Vei reveni,
Plânsul-ntristat-n a mea cunună.

E miezul nopții și Te chem,
'N povara-mi lăcrimată;
Iubirea, rugăciunea mea,
Răspunsu-Ți sfânt 'l-așteaptă.

...Suspine-adânci se-aud din piept...
E tristă-n rugăciune,
Dar ține jarul rugii-aprins,
Chiar de o ard în piept,
Doruri-cărbune.

Încet, deschide usa, Domnul.
'I-atinge ființa-nlăcrimată,
O mângâie, îi șterge fața:
-Femeie, nu mai plânge,
Rugăciunile ți-s ascultate!

Șuvoi de lacrimi se-mbrâncesc,
Pe fața tristă-odinioară,
'N genunchi sfânt-mijlocesc;
Bătrâna se-nfioară.

-E-aicea Domnul să-m-asculte,
Povara grea să mi-o ridice!
E-aicea Domnul!
Să nu mă treacă tristă-n veșnicie,
Să nu am inima pustie.

-E-aicea Domnul! E-aicea Domnul!
Strigă bătrâna, plină de bucurie.


Să-i mâni=Să-i conduci (regionalism)

17 septembrie 2015
Sanda Tulics