AȘTEPTAREA
În așteptarea zorilor ades
Vegherea este cea mai grea pustie
Nădejdea și ea parcă s-a tot dus
Și revărsatul zorilor nu vine.
În întunericul cel gros, o luminiță,
Se vede ca un far îndepărtat,
Mai rabdă, mai veghează, porumbițo,
Căci vine Mirele cel așteptat.
Îmi arde-n inimă adânc dorința,
Și-aș vrea să-L văd, să vină mai curând,
O, Doamne, întărește-ne credința
Ca să veghem că vei veni curând.
Nu mai șopti că tot mai zăbovește
Eu știu că în curând va reveni
De-aceea azi să zicem: Maranata!
Chiar dacă suflă aprigi vijelii.
Când așteptare-aproape se sfârșește,
Să nu cumva să cazi la colț de drum,
În curăție zilnic te sfințește
Și vei vedea minuni pe-al vieții drum.
Renunță la plăcere și păcate,
La tot ce lumea-ți dă pe-al vieții drum
Și ține-te mai strâns de Domnul
Trăind în sfinte rugăciuni.
Se-aude Mirele sunând în zare
Și tot mai este milă la altar,
Dar să-nțelegi divina ascultare
Și glasul din Cuvântul dat în dar.
amin